Aseară, într-un moment de liniște înaintea orei de culcare, în lumina mică a încăperii i-am spus băiețelului meu:
- Matei, să Îl iubești pe Domnul Isus mai mult ca orice... El este în Cer, dar e și aici...

Credeam că adormise dar deodată sosi întrebarea...
- Vine?
Surprinsă, l-am întrebat:
- Cine să vină?
- Isus... Vine Isus?
Parcă nevenindu-mi a crede ce tocmai auzisem, această mare și adevărată întrebare, din gura unui copil de 3 ani și jumătate, i-am răspuns...
- Da, o să vină...
- Acum? se auzi promt.
- Nu chiar acum... sau nu știu... Dar într-o zi o să vină sigur. Și Îl vom vedea.

Am vrut să relatez acest dialog... A fost un moment tare special și mărturisesc că a fost ca o cercetare din partea Domnului.
Vine Domnul Isus... Acum, la noapte, mâine, peste o săptămână, o lună, un an, cinci ani... Oricând.

Am momente când mi se pare că totul e prea greu și îmi spun că dacă vine Domnul, toate se vor sfârși... într-o clipită.
Și totuși, mă întreb dacă sunt gata cu adevărat.
Din confortul casei mele, de unde nu îmi lipsește nimic, îmi este ușor să mă rog, să Îl laud pe Domnul prin cântare, să scriu... Dar oare aș mai face asta dacă aș pierde tot? Aș face-o din adâncul unei temnițe reci? Aș face-o în prigoană și necaz? ...

Doamne Isuse, Tu vii...
Voi pleca și eu cu Tine? Ajută-mă să îmi doresc asta mai mult ca orice pe lume... Și să fac totul... Și ce nu pot eu, căci pot prea puține, dă-mi Tu putere din Duhul Tău cel Sfânt să fiu în clocot, să respir, să trăiesc, să iubesc pentru Tine...