La țară cocoșii trezesc cheamă diminețile, suflarea rece a nopții este speriată de săgețile soarelui ce pun pe fugă străjerii negri și reci ai nopții. În copacii de lângă casă bat din aripi păsări puțin grăbite după ce-și fac primele mișcări aerisindu-și penajul…e mare hărmălaie: animalele zbiară fiecare pe limba lor până ies din curte luând-o spre locurile verzi unde se vor ospăta și odihni toată ziua. Zgomote se aud dinspre fântâna cu lanțurile groase ce scot la suprafață găleți cu apă proaspătă ce înviorează sufletul. Pregătirile nu contenesc până spre seară când copacii sunt căutați de aripile dornice de odihnă iar câinii se împrietenesc pentru pază. Revarsă luna lumina neplătită încă de la facere, felinarul nopții păzind din înaltul cerului: Doamne te rugăm ține-ne binele în care ne-ai născut.