... schimonosite fețe batjocorite de ură, pupători de mesaj necreștin, chelii de capete goale cu voci de te bagă-n leșin, ochi înverziți de fiere vărsată în pagina scrisă, se holbează în scrisul frumos, scrâșnind din măsele, mai există? ! Funingini de vorbe forțate să iasă pe gură și dos, scuipă în pagina scrisa, a celui ce-l crede pe Christos... Zbiară șacalii, furtuni după festinul decapitării, demonii râd în desfrâu, îmbrăcați în mantia puterii. Toamna se-oprește, privește, frunzele nu mai vor să fie dansate, de vântul ce le cheamă la vals, și polci învârtite și date pe spate, deodată se-nfurie, strigă, îmbrăcată în vânturi putere dar florile arse de vânt stau cu capul aplecat de durere... ghiocei îmbrăcați ca de bal, cu măști aruncate pe față, poartă în loc de flori, cătușe cu ochi. ace de siguranță. liliecii-și arată negriciunea aripilor desfăcute, vântul tușește secreții în voalurile toamnei încrezute... ce este, ce-a fost? întreabă cu toții în grabă... au făcut repetiții pentru halloween ce se-apropie cu grabă... licuricii orbiți de furie, intonează-n întuneric o melodie, ieșiți, ieșiți de graba afar, că se fură lumina viitorului, și scrisul luminat, creștinesc șoptesc unii... vor să-l omoare.