, , Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, și nu de la noi.”
(2 Corinteni 4:7)


În Luca 15 ni se prezintă o pildă ce ne arată în prim-plan dorința lui Dumnezeu de a nu se pierde ceea ce este a Lui, căci El dorește ca toți oamenii să vină la lumină și să trăiască. În a doua parte a pildei ni se arată cum o femeie ce avea câțiva lei și pierduse unul din acești lei nu a stat nepăsătoare față de acesta, ci a aprins o lumină, a făcut curat în casa ei și a căutat până când a găsit ceea ce pierduse.
Când nu cunoșteam pe Dumnezeu eram morți în greșelile noastre (Coloseni 2:13), iar Satan punea valorile sale în inima și viața noastră: ură, mândrie, pofte rele, nemulțumire, o înțelepciune pământească ce nu are răbdare și blândețe.

“Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.”
(Efeseni 2:8)

Dar slavă Domnului căci se îndură de cei ce doresc izbăvire și în planul Său de mântuire ne-a văzut neputința de a birui aceste lucruri în noi înșine. El ne-a spălat de aceste lucruri și a pus în noi valori sfinte și comori din EL: credința, pacea, dragostea adevărată, nădejdea, curăția, înțelepciunea ce vine de sus.

“Însă nădejdea aceasta nu înșală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.”
(Romani 5:5)

Acum putem vedea cu adevărat că inima noastră este ca un vas, nu degeaba ni se spune să ne păzim inimile mai mult decât orice (Proverbe 4:13), în ea Dumnezeu pune valori eterne ce trebuiesc păstrate până ajungem la El. Acum după cum spune și pilda amintită la început acesta comoară poate să nu fie întreagă, iar păstrarea ei ține de noi.
Îmi amintesc că, cu ceva timp în urmă, mă aflam la rugăciune cu câțiva frați veniți din străinătate și a fost un cuvânt pentru un tânăr să vegheze în unele lucruri în care Dumnezeul îl atenționa că poate cădea. După rugăciune fratele la care eram îl întreabă pe acest tânăr dacă a înțeles ceea ce Domnul i-a cerut, la care el răspunde că a înțeles că Domnul îi cere veghere și apoi exclamă: “Domnul să mă ajute”, fratele proroc îi spune “Domnul te ajută, de aceea ți-a vorbit”. Mi-am amintit aceste vorbe și cât de adevărate sunt, adesea noi lăsăm totul în seama Domnului și lucrul acesta tare îi place firii noastre pământești. Nu asta reiese din pilda citată: ea a observat și a acționat, a făcut pașii necesari pentru a-și întregi comoara sa și după cum spune cuvântul: a căutat până a găsit.
În câteva cuvinte aș dori să spun din valorile amintite cum se pot pierde și cum se pot găsi, iar Dumnezeul ce poate lumina mintea noastră și ne poate da biruiță în toate, îl rog să o facă.

1. Credința:
Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd. (Evrei 11:1)

Vedem noi din cele scrise căci ceea ce aduce biruință asupra lumii este credința, nu este de mirare împotrivirea atât de mare și luptele atât de dese ce se dau pentru a schimba această credință. Apostolul Pavel spunea că el a păstrat credința, iar credința din cuvânt, de aici reiese căci Pavel a păstrat cuvântul răbdării așa cum L-a primit.
Un lucru ce ne face să ne pierdem credința este încercarea (1 Petru 1:5-9), aceasta nu vine pentru a ne duce de pe cale, ci pentru a ne întări credința văzând căci El este credincios în toate lucrurile și nu greșește niciodată. Putem vedea din cele relatate în scripturi căci Dumnezeu a fost lângă cei ce se aflau în încercări și deși zăbovea le-a dat biruință și uneori chiar și-a proslăvit numele prin ei. (Cei trei tovarăși ai lui Daniel și cuptorul de foc, Daniel, Estera, David și mulți alții asemeni lor)
Ceea ce întărește credința noastră este harul lui Dumnezeu. (“căci este bine ca inima să fie întărită prin har, nu prin mâncăruri”- Evrei 13:9), acest har îl primim prin apropierea de El căci El răsplătește pe cei ce Îl caută.

2. Nădejdea:
Am văzut ce este credința și această comoară nu ar fi deplină fără nădejde, credem căci este un Dumnezeu, credem cuvântul Său, răbdăm ceea ce vine în viața noastră, dar avem nevoie de ceva ce să ne țină ochii îndreptați spre Cer și la bine și la rău. Spune cartea Evreilor pentru că Moise avea ochii pironiți spre răsplătire, acest lucru a făcut ca plăcerea de o clipă a păcatului să nu aibă niciun preț și l-a condus spre Dumnezeu și spre voia Sa.
Prorocul Ieremia văzând tot ceea ce Dumnezeu îngăduia peste poporul Său din pricina neascultării spune căci totuși ceva îi păstra liniștea: nădejdea că bunătatea și îndurarea lui Dumnezeu nu au ajuns la capăt, ci se înoiesc în fiecare zi.
Și noi am fost chemați la o nădejde vie căci Dumnezeu va aduce izbăvirea din lumea aceasta și ne-a pregătit un loc unde nu va mai fi nimic vrednic de blestem, nici suferință, nici neajunsuri, nici păcat. Slăvit să fie El pentru tot ceea ce a făcut și ceea ce va face în continuare.

3. Pacea:

“Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus.”
(Filipeni 4:6-7)

Un alt lucru de preț ce Dumnezeu ne-a dat este pacea ce vine de la El, nu o putem explica, dar aceasta aduce vindecare sufletească, înviorare, putere de a înainta și a birui în viață. După cum scrie în versetele de mai sus Domnul ne dă soluția în a păstra pacea: să aducem cu credință și curăție toate nevoile și temerile noastre la El și El va lucra.
Era o femeie ce nu putea avea copii și era foarte amărâtă din pricina aceasta, ne arată biblia că o dată ea s-a dus la templu să se închine și după ce și-a vărsat amarul înaintea Domnului fața ei s-a schimbat, Dumnezeu a luat aminte și a dăruit Anei pe Samuel.
Acest lucru este adesea pierdut și când este găsit ne aducem aminte ce bine era când îl aveam în visteria noastră și ce valoare mare are.

4. Dragostea:
“Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuiește, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, 6nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată.” (1 Corinteni 13:4-8)

Dragostea este puterea ce ne ajută să trăim după placul lui Dumnezeu, fără ea jertfa nu își are locul, dacă lucrarea nu izvorăște din dragoste nu este de la Dumnezeu. Căci așa de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.
Dragostea lui Dumnezeu este turnată în inimile noastre atunci când stăm în prezența Lui. Această dragoste se poate răci din pricina nedreptăților la care suntem rânduiți să le trăim(1Tesaloniceni 3:3), este o luptă și cu lepădare de sine se poate păstra dragostea lui Dumnezeu în inimile noastre.

5. Curăția:
Pavel scria in epistola sa către Timotei in 1Timotei 1:5 căci ținta poruncii este dragostea ce vine dintr-o inimă curată, apoi puțin mai jos spune ucenicului său să-și păstreze un cuget curat pe care unii l-au pierdut și au căzut de la credință. Ce lucru mare, Dumnezeu nu poate sta unde Numele Său este necinstit, nu poate rămâne unde este păcat, de aceea Satan se luptă mai mult ca oricând să ne murdărească cugetele și mintea ca sa ne alunge credința cea adevărată și să avem doar o formă de evlavie. Spune in scriptură căci curăția minții vine prin Cuvânt (Fapte 15:9), dacă dorim să ne curățim și să ne luptăm să păstrăm ceea ce Dumnezeu ne dă trebuie să ne adâncim privirile in scripturi căutând îndrumare și putere de la Cel ce ne poate da.

După cum spunea un frate, hoțul nu vine să fure acolo unde nu este nimic de furat, iar dacă prin neveghere am lăsat să fim răpiți de unele lucruri după cum spune in pilda din Luca să aprindem lumina(Biblia), să facem curat și să căutăm până regăsim ceea ce am pierdut ca fiind plini de tot ceea ce ne dă Dumnezeu să putem rodi și să fim găsiți pregătiți la venirea Sa.

“Să nu-ţi pierzi la necaz credinţa,
şi nici nădejdea când ţi-e greu,
nici dragostea când eşti la bine,
că-n ele-L pierzi pe Dumnezeu.”