Unul dintre sentimentele care ne macină vestiarele sufletului este acela că, într-un anumit moment fix, pe axa timpului nostru, nu am insistat în realizarea unui lucru anume și, exact ca un uzurpator victorios, acest sentiment a pus stăpânire pe generatorul gândurilor noastre și s-a autoproclamat ca fiind un dictator vigilent al viitoarelor noastre acțiuni.
Burnout? Blocaj mental? Regresie?
Ce faci dacă, în loc să creezi un apanaj, le-ai lăsat să germineze?
Poate să fie un interviu pentru care nu te-ai pregătit într-un mod exemplar, un examen pentru care nu ai depus tot efortul dorit și pentru care nu ai lecturat îndeajuns, un concurs pentru care nu te-ai pregătit suficient, o prezentare care nu a fost chiar desăvârșită, o prietenie eșuată, o acțiune condamnabilă și exemplele pot continua.
Timpul trece, oare trec și ele?
Cum reușești, după inventarierea sentimentelor, să nu ajungi să pendulezi doar între "a rămâne acolo" și "a-ți umple timpul, dar a rămâne acolo"?
Cum reușești să nu faci din acel moment o marotă?
Are Dumnezeu o soluție viabilă și la această chestiune?
Dacă am disocia acțiunile ucenicilor de cele de dinainte de a-l cunoaște pe Dumnezeu si de cele de după cunoașterea Lui, am afla că ucenicii, in prima facie, au fost făuritorii burnoutului, preceptorii anxietăților, precursorii blocajelor.
Însă ceea ce au făcut ei diferit este faptul că nu au rămas acolo, au conștientizat fisurile din vasele lor, s-au identificat cu ele, posibil să se fi format după altele, însă nu au lăsat să se spargă cu niciun preț, ba, din contră, îndârjirea lor a devenit un fel de paliativ.
E ușor să le urmăm exemplul?
Nu.
Cealaltă alternativă e mai ușoară?
Nu.
Pierzi din vedere tot ce urmează să se întâmple, bun, dacă rămâi acolo?
Da.
Te ajută El să ieși?
Dacă îi ceri, da.
Nu ai făcut tot ce ținea de tine în speța X, fă tot ce ține de tine în speța dictată de Dumnezeu, de Cel cu spețe din abundență, fără istov.

„Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău. Te voi întări, da, te voi ajuta, te voi sprijini cu dreapta Mea biruitoare.”