Viata, un abur  care piere la prima adiere de vant . O floare vie dar uneori uscata de vanturi din pustiu ce sorb tot ce-i verdeata. Ma-ntreb  de multe ori in taina, ce-i viata mea? Ce fac cu ea? Care mi-e menirea pe acest pamant? Ajunge-voi vreodata acolo-n cerul sfant? Stau si ma gandesc, ce sa fac? Cum s-o traiesc?  Caci ea e scurta si anii trec. Adesea ma-nfior gandind cum au zburat acesti multi  ani din viata mea. Imi pare deseori ca parca-i vis tot ce traiesc dar, ma trezesc ades cand ranile din piept imi spun: “ nu! Nu-i un vis! E pura realitate tot ce eu fac si tot ce mi se face, e scris in veci de El in a Lui sfanta Carte. Cand in linistea noptii cugetu-mi se framanta, caci cauta raspunsuri  la intrebari nascute din suferinti, taceri ca de mormant cuprind a mea fiinta caci nu gasesc raspuns la a mea suferinta. Si ma intreb: “de ce? De ce-i asa” de ce amar si suferinta grea, se-aseaza in al meu suflet ce  geme-ndurerat  dupa o soapta calda  si-o mangaiere vrea. Si-astept sa vina cineva sa ia durerea mea dar, ce trist sunt cand vad  pe zi ce trece  ca omu-i inselator si nu mai stiu cum sa privesc pe cei ce-mi sunt in jur dar cel mai tris e ca tot om sunt si eu la fel de-nselator dar, vreau de-acum sa-mi las viata in mana vesnicului Pastor. Caci El, Isus, Emanuel  e pururi sfant, e viu, El e neschimbator. In El doresc sa-mi pun a mea nadejde atunci cand lacrima-i sub gene, cand trist e glasul meu  si zambetul mi-e vested caci stiu ca nu ma va respinge ci imi va da putere sa-nfrunt orice amar, orice durere cand inima mea geme lipsita de putere.In El ma-ncred ca stiu ca El m-asculta  si dupa ce-mi va da un ajutor nu-mi va trimite-osanda. Isus al vietii mele dor mereu as vrea sa-l am si niciodat  fara de El sa stau, caci El e-al meu alin si-mi va lua al meu supin. Nu mai e mult si stiu ca va veni pe nori dupa alesii sai ce au trcut prin multe vai, dar totusi  fericiti stiind ca El va reveni si dupa multele-ntristari i-a duce-n bucurii!!!   A  Lui sa fie slava in vecii vecilor!!!