Dumnezeu deseori îi foloseşte pe îngeri pentru a le sluji oamenilor. Dar cel mai des El îi foloseşte pe oamenii Săi slujitori pentru a împărţi harul Său. Acesta este motivul pentru care am fost făcuţi părtaşi ai harului Său: pentru a deveni canale ale acestuia. Noi avem menirea de a-l împărţi altora. Eu numesc acesta „harul oamenilor.”

„Dar fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos” (Efeseni 4:7).

Datorită mângâierii care ne este dată prin harul lui Dumnezeu, este imposibil pentru oricare din noi să continuăm să trăim în întristare întreaga noastră viaţă. Vine momentul când suntem vindecaţi de Domnul şi începem să zidim un rezervor al harului lui Dumnezeu.

Eu cred că aceasta este ceea ce Pavel a avut în vedere când a scris: „…al cărei slujitor am fost făcut eu, după darul harului lui Dumnezeu, dat mie prin lucrarea puterii Lui…mi-a fost dat harul acesta să vestesc Neamurilor bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos” (Efeseni 3:7-8). „…voi sunteţi toţi părtaşi aceluiaşi har” (Filipeni 1:7). Apostolul face o declaraţie profundă. El spune: „Atunci când merg la tronul lui Dumnezeu să primesc harul, fac acest lucru de dragul vostru. Vreau să fiu un păstor al îndurării pentru voi, nu al judecăţii. Vreau să fiu în stare să vă împart din har în timpul vostru de necaz.” Harul lui Dumnezeu a făcut din Pavel un păstor plin de compasiune, în stare să plângă cu cei care se aflau în durere.

Petru scrie: „Ca nişte buni ispravnici au harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit” (1 Petru 4:10). Ce înseamnă să fii un bun ispravnic sau un distribuitor al harului felurit al lui Dumnezeu? Sunt eu o astfel de persoană? Sau îmi petrec timpul rugându-mă numai pentru durerea, suferinţa şi luptele mele?

Preaiubiţilor, suferinţele noastre din prezent produc ceva preţios în vieţile noastre. Ele formează în noi un strigăt pentru darul îndurării şi al harului pentru a le oferi celor care suferă. Suferinţele noastre ne fac să dorim a fi dătătorii harului.