Am fost îndemnat să citesc şi să studiez Apocalipsa 9, capitolul despre lăcuste. În timp ce citeam versetul 4, despre porunca lui Dumnezeu dată lăcustelor să nu distrugă nimic verde, un gând mi-a apărut în minte.

Mi-am dat seama că aici se află cheia de a rămâne în siguranţă în orice vremuri de teroare: „să rămâi verde.” David a scris: „Dar eu sunt în Casa lui Dumnezeu ca un măslin verde…în veci de veci” (Psalmul 52:8).

„Verdele” la care se referă David aici semnifică sănătate spirituală. Aceasta înseamnă a înflori, a creşte, a fi roditor. David ne spune: „Sănătatea mea vine din încrederea mea în Domnul. Înfloresc pentru că mă întorc spre El. Încrederea mea în El produce viaţă spirituală în mine.”

Iată un adevăr glorios despre puterea de a rămâne verde. „Aşa vorbeşte Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul. Căci este ca un nenorocit în pustie, şi nu vede venind fericirea; locuieşte în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat şi fără locuitori” (Ieremia 17:5-6).

Domnul avertizează: „Nu-ţi pune încrederea în om. Dacă te încrezi în puterea omenească şi nu în Mine, vei fi blestemat.”

Dar dacă ne punem încrederea în Domnul, iată ce va produce credinţa noastră: „Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Domnul, şi a cărui nădejde este Domnul! Căci el este ca un pom sădit lângă ape care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme, şi nu încetează să aducă roadă” (17:7-8).

În timp ce ne încredem totalmente în Tatăl, noi prindem rădăcini adânci în râul Său de sănătate. Iar puterea Sa divină – sănătate viguroasă, verde şi spirituală – curge în noi şi prin noi. În timp ce totul în jurul nostru se va destrăma, noi vom înflori asemenea unor copaci verzi, sănătoşi şi puternici. Iar atunci când ceasul încercării va veni, noi nu ne vom veşteji sau ofili. În schimb, credinţa noastră va creşte.