Tacerea e a doua putere in univers, dupa cuvant.Astazi pentru mine tacerea si cuvintele sunt la fel de puternice.Tacerea de fapt inseamna cuvinte nerostite care se imbiba cu sens pe seama trairilor noastre. Amintirile soptite impletite cu emotia cuvintelor nerostite imi coloreaza viata cu lumina, o culoare greu de definit....e culoarea lui Dumnezeu...simt linistea dintre doua taceri , aud din nou Cuvantul rostit inainte de a se odihni EL .
Cind reusesti, prin puterea Lui, sa reduci la tacere glasul cuvintelor, glasul gindurilor tale, sau ale celorlalti, a lumii acesteia, cind reusesti sa faci liniste in sufletu-ti mereu pus pe fuga, abia atunci realizezi ca poti vorbi. Dar tot atunci realizezi ca uneori e de-ajuns o singura vorba, un singur cuvint pentru a spune cu adevarat ceva, facind tacere in jur... Tot atunci realizezi ca poate nici nu mai trebuie sa vorbesti,pentru ca El vorbeste prin tacerea din tine... Dar citi din noi au ajuns pina acolo? Prea putini, cred eu...