O, Doamne, dă-mi har să nu fiu niciodata vrăjmaş cuiva,

ci prieten a tot ce este veşnic şi nepieritor!

Nicicând să nu scornesc vreun rău împotriva cuiva!

Necaz de mi s-ar întâmpla, să fiu salvat fără a-l lovi pe cel ce-mi dori răul!

Fie să iubesc, să caut, şi să dobândesc doar binele!

Fie să doresc binele tuturor şi să nu invidiez pe nimeni!

Fie ca,  nicicând să nu aştept ca altul să mă mustre dacă-n cuvânt sau faptă am greşit, ci, mai degrab, eu însumi să mă cert până când am să devin mai bun!

Fie, ca niciodată să nu dobândesc vreo biruinţă care să rănească pe vrăjmaşii mei!

Fie, să-i împac pe prieteni când învrăjbi-se-vor unul cu altul!

Fie, ca celor ce sunt în nevoie să le dau tot sprijinul meu!

Fie, ca niciodată să nu las un prieten ce se află în primejdie!

Fie, ca preţuindu-mă pe mine însumi să-mi îmblânzesc pornirile, ce altfel m-ar distruge!

Fie,  ca limba să nu-mi grăiască de rău despre cel nelegiuit, şi cel ce răul săvârşit-a!

Doar oamenii cei buni să-mi fie prieteni, şi pe-ale lor urme să-mi urmeze paşii!