"Poporul a iesit din Iordan in ziua a zecea a lunii intai si a tabarat la Ghilgal, la marginea de rasarit a Ierihonului".

      Capitolul 4 din cartea Iosua este capitolul trecerii Iordanului. Prima data in Iordan a intrat chivotul legamantului purtat de preoti pentru ca Iosua a spus clar: "El va va arata drumul pe care trebuie sa-l urmati caci n-ati mai trecut pe drumul acesta". (Iosua 3.4). Cand trebuie sa mergi pe un drum al vietii pe care nu l-ai mai traversat pana acum, lasa-L pe Dumnezeu sa o ia inaintea ta. Rezultatul a fost urmatorul: apele s-au dat la o parte si poporul a trecut ca pe uscat. Fac o scurta aplicatie si spun: fiecare drum nou are apele obstacolelor lui, dar impreuna cu Dumnezeu acestea pot fi date la o parte, asadar nu descuraja. Observati ca legile naturii si ale pamantului functioneaza pana cand ajung inaintea Domnului. Dumnezeu a creat legile dupa care functioneaza pamantul si tot El le poate suspenda oricand si de oricate ori doreste. Cand se intampla un astfel de eveniment noi il clasam in categoria minunilor. Aplicatia practica este ca noi trebuie sa acceptam minunile ca pe o modalitate pe care Dumnezeu o alege ca sa lucreze cu oamenii din poporul Lui. Omul lui Dumnezeu, spunea alta data: "Prin bunatatea Ta Tu ne asculti prin minuni".

        Poporul Israel trebuia sa ridice din Iordan doisprezece pietre si sa faca pe mal un monument al aducerii aminte; am inteles de aici ca minunile din viata noastra nu trebuie depozitate in sertarul uitarii ci in sertarul cu amintiri. In Ps.103.2 citim urmatoarele: "Binecuvinteaza suflete pe Domnul si nu uita nici una din binefacerile Lui". Pietrele acestea ale aducerii aminte trebuiau sa fie o marturie pentru copiii evreilor iar parintii trebuia sas le explice insemnatatea acelor pietre. De aici am extras o alta invatatura devotionala si anume ca zestrea spirituala pe care un parinte trebuie sa o dea copiilor sai consta in experientele acestuia cu Dumnezeu. Astfel poporul iese din Iordan iar Iordanul este simbolul mortii, ceea ce inseamna ca doar aceia care ies din moarte spirituala la viata spirituala, doar aceia vor putea intra in Canaanul promis de Dumnezeu.

       Observati ca din Iordan poporul a putut iesi doar pentru ca in mijlocul apelor, a stat chivotul, simbolul prezentei lui Dumnezeu. De aici intelegem ca din moarte nu ne scoate religia sau obiceiurile religioase si nici faptele noastre bune, ci numai Dumnezeu prin jertfa Domnului Isus. Dupa ce au iesit din Iordan au poposit la Ghilgal si acolo, citim in capitolul 5 al cartii Iosua, a avut loc taierea imprejur a intregului popor de parte barbateasca. Aplicam din nou la situatia vietii noastre duhovnnicesti si spunem ca pentru a intra in Canaanul Ceresc e nevoie sa iesi din moarte la viata iar dupa aceea e nevoie sa ai parte de "Ghilgal" in viata ta, adica de taiere imprejur dar nu a carnii ci a inimii. Taierea aceasta imprejur inseamna "desbracarea de poftele firii pamantesti".

       Va doresc tuturor si mie sa fim cetateni ai Canaanului Ceresc, dar pentru aceasta sa nu uitam ca trebuie sa iesim din umbra mortii si sa ramanem in lumina vietii si trebuie sa experimentam "Ghilgalul" rastignirii firii noastre pamantesti. Dumnezeu sa ne ajute la aceasta, Amin!