Isus le-a slujit. Le-a tratat ca pe oameni. Iar oamenii au probleme. Probleme fizice ca soacra lui Petru ce avea friguri, adică tremura în miez de vară. Ca gârbova ce de 18 ani vedea numai pantofii altora. Ca cea cu scurgere de sânge ce de 12 ani nu mai ascultase o predică având doar voie să întrebe cum a fost la biserică. Ca fiica lui Iair ce murise suficient de demult ca sufletul să stea supărat în colțul camerei.

Probleme sufletești ca văduva din Nain ce-și ducea singura bucurie spre cimitir și se gândea la cât de neprimitoare și străină îi va fi coliba după… Probleme spirituale ca samariteanca. Fără Dumnezeu, cu amintiri cețoase, cu prezent colorat în negru. Ca Maria Magdalena, frumoasă și bogată și cu draci în ea. Șapte, adică cifra perfecțiunii în legătura demonică.

Și Hristos le-a slujit pe toate fără ca să aibă preferințe. Le-a dat chiar și de mâncare…

Hristos n-a venit în lumea noastră să fie director ci slujitor. Iar femeile erau parte importantă a slujirii Sale. Slujite și mântuite… ”Ce nu-ți place la tine?”, a întrebat-o un profesor pe o tânără din sala de clasă ce purta nefiresc o glugă pe cap. ”Mai trebuie să-ți spun?”, i-a răspuns fata, arătându-i un obraz deformat și boțit. Profesorul a sărutat-o pe urâțenia ascunsă sub glugă. ”Nici mama nu m-a sărutat aici…”

A venit Isus în lumea noastră ca să sărute răni și să treacă. Sau dacă nu, măcar să fie suportabile.

                                                                               V l a d i m i r _ P u s t a n