Când nu știi ce să faci mai bine să te culci, zicea Mason Cooley. Dar pentru asta trebuie să și poți dormi.

Binecuvântat e cel ce pune capul pe pernă și nu mai apucă să-și stingă veioza.

Binecuvântat c cel ce nici nu mai apucă să pună capul pe pernă ci doarme cu el pe masă, rezemat în cot.

Era să zic că binecuvântat e și cel ce doarme în biserică în timpul predicii că el va fi scutit de erezii nimicitoare. E inconfortabil să dormi în biserică în costum. Lor le-am spus să-și aducă pijamalele de acasă.

Eu vara nu dorm. Nici toamna. Am încercat în iarnă și nu mi-a ieșit.

Am fost cobaiul perfect pentru tot felul de medicamente, ceaiuri, masaj și aromaterapie.

Am fost supărat pe neputința mea până ieri când am dat întâmplător peste o vorbă de-a lui Eminescu: ”Somnul e surâsul morții”. Am înțeles… Nu mă mai plâng atunci. Încă nu vreau să-mi surâdă… Mâine plecăm în Serbia. Mai avem de lucru, mai e de iubit, mai e de plâns, mai e de ajutat.

Toate își au vremea lor. Și somnul. Și moartea.

                                                                                                              V l ad i m i r _ P u s t a n