Viitorul...
Intotdeauna mi-a fost teama..de viitor. Nu stim nimic despre el.Nici cand vine, nici daca sta..NIMIC...Se stie doar atat:"Va fi..."
Am mai asteptat inca un an viitorul; viitorul cel bun,dar n-a venit. Ba , in fiecare zi il trimitea pe altcineva; aceasi persoana, acelasi raspuns mecanic: "prezent", spunea si se grabea. Descarca repede povara la poarta, nu se uita daca ploua, daca-i soare. O punea jos, si pleca...L-am intrebat odata:"spune-mi de fapt..cine esti?"..si mi-a facut cu mana:"e tarziu ",a soptit..si a plecat!
Am inteles ca e prezentul tarziu..e trecut prezentul. Chiar grabitul prezent, a trecut pe la mine: m-a ranit, m-a legat, dar..a fost!
Viitorul n-a trecut niciodata ,si nu cred ca mai e viitor.Cine poate sa mai spuna daca maine,va mai fi viitor?Nu va fi!...
Cata vreme pe lume se moare, cata vreme pacatul mai e, viitor nu va fi. Viitor e doar Regele meu!
Intr-o zi, m-a oprit si mi-a spus: "Nu fi trist,pe pamant viitor nu exista!Singur, numai Eu sunt viitor. Iar acum,Eu iti merg inainte!"...