CEARTA DE CLASA - poate aparea oricand. Saracii pot gasi motive sa se certe cu bogatii, o anumita categorie de meseriasi va gasi motiv sa rivalizeze cu alta, o echipa sportiva sau anumiti suporteri vor gasi motive sa se certe intre ei. Intre categoriile sociale, sau chiar intre generatii se pot naste certuri, o usoara stare de dusmanie. Apostolul Pavel surprinde aceste ispite cand scrie in 1 Timotei - " ... Te-am rugat... sa poruncesti unora ... sa nu se tina de basme si de insirari de neamuri fara sfarsit, care dau nastere mai mult la certuri de vorbe, decat fac sa inainteze lucrul lui Dumnezeu..." Se pare ca evreii, in nationalismul lor, nu numai ca-i socoteau eretici si rai pe samariteni si toate neamurile, dar intre ei, potrivit cu spita de neam din care se trageau, rivalizau adesea. Inca din vechime exista o reglementare in aceasta privinta. O avem scrisa in Exodul 23.2. De exemplu, Dumnezeu avea un scop aparte pentru egipteni, insa le-a spus evreilor sa se poarte frumos cu ei. Luca 15.1-2 ne prezinta disputa intre diferite categorii sociale ale vremii Noului Testament: "Toti vamesii si pacatosii se apropiau de El ca sa-L asculte, dar fariseii si carturarii se apropiau si carteau, "Omul acesta ii primeste pe pacatosi si mananca cu ei"".

   Celor de afara le sunt specifice certurile. Cei din opozitie sa se certe cu cei de la conducere, sindicatele cu patronul, tinerii cu cei batrani, dar Domnul Isus spunea ca intre noi nu trebuie sa fie asa. Dumnezeu procedeaza la schimbari de situatii. In Psalmi  ESTE SCRIS CA DUMNEZEU IL RIDICA PE CEL SARAC DIN GUNOI SI-L PUNE ALATURI DE IMPARATI SI UNEORI PE CEI MARI II COBOARA. DUMNEZEU FACE TOATE ACESTEA CU SCOPUL CA OAMENII SA NU UITE CA SUNT EFEMERI, SA NU RAMANA SOLIDIFICATI NUMAI INTR-O ANUMITA POZITIE, CA SA GASEASCA ASTFEL TOT TIMPUL MOTIV DE CEARTA.