Astăzi aş vrea să-ţi spun ceva. Este un mesaj pe care l-ai mai auzit, dar pe care uneori uiţi să-l trăieşti. Este vorba despre fericire. De prea multe ori uiţi să zâmbeşti, şi încetul cu încetul te afunzi în tristeţe, chiar în depresie. Fără să-ţi dai seama trec zilele fără a te fi gândit măcar la un lucru bun. Uiţi de zâmbetul lui Dumnezeu , de cântecul Său şi nici măcar nu-I mai auzi paşii. Dumnezeu îţi zâmbeşte prin soare, îţi cântă prin păsărele şi vine peste tine, asemenea vântului. Doar simţi cum părul îţi alunecă pe aripile vântului, iar parcă nu mai poţi înainta mai departe din cauză că El este mult prea puternic.
Dar poate astea ţi se par lucruri normale. Ceva logic, fizic, psihologic, normal. Dar nu, nu ai dreptate.

Când te gândeşti la fericire, care este primul gând pe care-l asociezi ei? Banii? O maşină? O viaţă lipsită de griji şi de probleme? O relaţie? Poate că fericirea este chiar lângă tine, vrea să-ţi inunde inima cu bucuriile sale şi cu desfătările ei veşnice, dar tu nu o laşi să se desfăşoare pentru că crezi că fericirea înseamnă altceva.
Dar poate, pentru Dumnezeu fericire înseamnă şi lacrimi. Şi durere. Poate că adevărata fericire nu se va putea odihni în sufletul tău decât atunci când vei fi nevoit să treci printr-o încercare. Dar asta nu înseamnă că trebuie să fii încruntat. Sau nervos. Ori să nu mai zâmbeşti. Din contră, trebuie ca să te bucuri... întotdeauna.


"Chiar şi atunci când nu am motive s-o fac?" te întrebi. Mai ales atunci. Ştiu, e greu. Dar numai învăţând să te bucuri chiar şi când nu ai motive să o faci vei găsi adevărata fericire. Până atunci, învaţă să apreciezi toate lucrurile mici din viaţa ta. Toate detaliile pe care le crezi lipsite de importanţă. Dacă nu vei bucura de mireasma adulmecătoare a unei flori, cum te aştepţi să te bucuri de un lucru pe care tu îl consideri vrednic de a te bucura de el?
Astăzi am văzut un superb apus de soare şi mi-am ridicat mâinile înspre Cer, exclamând cu zâmbetul pe buze: "Doamneeee, Îţi mulţumesc pentru apusul acesta de soare!!" Iar apoi am auzit într-un tufiş nişte păsărele cântându-şi cântul vesel. Din nou I-am mulţumit şi pentru asta.

Doar învăţând să mulţumim oricui pentru orice lucru, cât de mic sau mare, vom exersa pentru a fi vrednici de a primi bucuriile mari. De aceea, zâmbeşte, mulţumeşte, gândeşte-te la lucruri frumoase şi învaţă să apreciezi viaţa. Întinde-ţi mâna spre cel orfan şi oferă un sfat unui prieten care se află într-o încărcătură. Zâmbeşte văduvei şi joacă-te prin priviri cu orice copilaş. Tot ceea ce ai este un dar de la Dumnezeu. Tratează asta ca atare şi vei fi fericit. Şi nu uita, poţi fi fericit şi cu lacrimi ascunse-n ochii cristalini.

Sursa: intrebarileinimii.blogspot.ro