România Altfel e țara unde “intelighenția” nu va crește mâncând polen sau luând lecitină. Și nici cu like-uri primite pe Facebook. Ci tocindu-ți coatele pe băncile amfiteatrelor, ale bibliotecilor. Și prin universități. Atunci, licențele nu se mai iau pe euroi.

În România Altfel ungurii nu vor mai dori autonomie, pentru că nu se vor mai simți doar copii adoptivi. Și nici țiganii nu vor mai trăi periferici. Mereu puși la colț. Atunci vom frânge pâinea cu toți, împreună. Căci grâul din ea a încolțit din același pământ. Și n-are patimă naționalistă. Nici xenofobă.

România Altfel e țara unde nu îți pui fermoar la buzunare când treci pe lângă săraci. Căci sărăcia nu se combate cu egoism, ci cu empatie. Atunci nu vor mai mucegăi cozonacii în pungi, nici ciorba prin frigidere.

În România Altfel nu mai circulă paharele de țuică din mână în mână. Ci Biblia, Evanghelia lui Hristos. E țara unde nu se va mai tăia în fiecare zi noi panglici la bufete, ci la biserici. Atunci pe străzi vom auzi rugăciuni, nu manele. Și nicidecum înjurături birjărești.

România Altfel nu este doar cea văzută de domnul Lucian Boia. Adică întârziată, neagră, săracă, inferioară, mahala, fără onoare, trădătoare. Ci țara lui Eminescu: plină de glorii. A lui Vlahuță: pitorească. A lui Petru Țuțea: sunt demn că sunt român!

România Altfel nu va mai fi roșie de sângele vărsat de comuniști. Dar nici verde, un pom verde cum e brandul de țară propus de doamna Udrea (din pomul verde fură toți gușații politici, nu?). România Altfel e albastră. Pentru că se scufundă Cerul în ea!

Dar asta-i utopie, domnule profesor, mă apostrofeazâ cei mai mulți. Cum sau când va fi realitate o astfel de Românie? “România Altfel” a sosit deja. E aici, e între noi. Trebuie doar să deschidem ochii. Cu ei închiși nimeni nu vede. Nici măcar lungul nasului său, darămite prezența lui Dumnezeu.

Sursa: CrestinTotal.ro