Dezleagă frânghia

Se spune că odată, un om avea neapărată nevoie să treacă peste un lac, ca să ajungă urgent într-o localitate de pe celălalt mal al lacului.

A reuşit cu greu să facă rost de o barcă, dar deja se însera, iar pe lac se lăsase o ceaţă deasă.

El însă a insistat să treacă apa, aşa că s-a urcat grăbit în barcă şi a început să tragă la rame.

A muncit din greu, cu toată puterea şi bănuia că  deja  trebuia să se apropie de malul celălalt, căci trecuse timpul cât i se spusese că va dura călătoria.

Se uită în toate părţile, dar nu se zări nici o luminiţă. Bănui că a greşit direcţia din cauza vântului care începuse să bată, aşa că , schimbând puţin direcţia începu din nou să vâslească cu toate puterile, însă tot nu se zărea ţărmul. În schimb, auzi de undeva un strigăt. Ascultă cu atenţie cum cineva spunea:”Taie frânghia de la ţăruş!”.

Atunci îşi dădu seama că omul striga la el, că nu dezlegase barca de la ţărm. Toată truda lui fusese în zadar, căci nu se depărtase nici măcar puţin de la ţărm, şi deşi vâslise din greu, barca era în acelaşi loc.

Aşa se întâmplă şi în viaţa creştinului care nu se “dezleagă” de ţărmul păcatului, când ceva din firea veche, păcătoasă, îl mai ţine “legat”.

Se trudeşte să lucreze la ceva bun, dar în zadar.

De ziua naşterii Domnului, mulţi se ostenesc să facă fapte bune, dar se lasă legaţi de vechi păcate, de mândrie, de lăcomie, de păreri bune despre ei înşişi.

Toate acestea îi ţin pe loc şi lupta le e zadarnică.

Gândind la naşterea Mântuitorului, vedem că cei care L-au primit cu bucurie s-au “dezlegat” de gândurile ,de părerile sau treburile lor.

-Maria s-a dezlegat de visurile ei de fecioară, că va fi mireasă mai întâi, va avea o viaţă intimă cu bărbatul ales si abia dupa aceea va avea copii.La cuvântul Domnului însă, a renunţat cu bucurie la visurile ei şi s-a dat cu totul în slujba lui Dumnezeu.

-Iosif, aflând că Maria e însărcinată, a vrut “s-o lase pe ascuns’, dar când Dumnezeu i-a vorbit în vis, spunându-i s-o ia la el pe Maria, a părăsit decizia lui , mândria lui de bărbat şi a devenit părintele uman(deşi nu cel biologic) al lui Mesia.

-Păstorii , deşi aveau turme în grijă, când au auzit corul îngeresc şi li s-a spus că s-a născut Mesia,au părăsit turmele şi s-au dus să-L caute spre a I se închina şi a duce vestea naşterii Lui mai departe.

-Magii, văzând o nouă stea ce vestea naşterea unui mare rege, şi-au lăsat studiul astronomic de-o parte şi s-au dus să se închine celui mai mare rege care a fost vreodată. Pentru asta au călătorit multă vreme prin pustiu,iar când L-au găsit, I-au adus daruri bogate.

Poate că şi nouă ni se cere să ne “dezlegam” de piedicile ce ne ţin ,ne împiedică să ne dedicăm cu totul lui Dumnezeu.

Fiecare îşi cunoaşte propriile lui “legături”.

Dumnezeu să ne ajute pe toţi să ne tăiem orice frânghie ce ne ţine legaţi şi să întâmpinăm ziua naşterii Domnului Isus cu bucurie şi cu o inimă  gata să I se închine şi să-L slujească.