“Poporul a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău.

Când a auzit Domnul, S-a mâniat…”  (Numeri 11:1)

Scopul vrăjmaşului este de a-i slăbi şi obosi pe sfinţi. Vin uneori încercări şi ne iau prin surprindere umplându-ne astfel de mâhnire, de amărăciune, mai ales când ele continuă deşi noi ne rugăm să scăpăm din ele. Începem atunci să ne plângem altora, sau le ţinem în noi şi ajungem să ne îmbolnăvim de stomac, ficat, inimă etc., hrănind astfel sentimentul de amărăciune şi menţinând starea noastra de răzvrătire şi cârtire împotriva Domnului. Uităm că Domnul ne spune să venim la El cu aceste probleme. “Nu strigă către Mine din inimă, ci se bocesc în aşternutul lor.” (Osea 7:14) Răzvrătirea noastră sub formă de nemulţumire şi plângere există, pentru că în părtăşia noastră cu Tatăl şi cu Fiul a apărut o întrerupere. Aceasta întrerupere seamănă cu o pană de curent. Până nu cauţi pentru a găsi defecţiunea şi a o repara, nu ai lumină.  Şi ce-ar putea s-o întrerupă decât păcatul. Verifică-te şi vezi unde ai greşit. Pentru mine şi cred că şi pentru tine, Duhul Sfânt  foloseşte de multe ori versete din Scriptură. El caută să ne  păstreze cugetul curat şi ne avertizează  atunci când suntem pe cale să greşim, trăgând semnale de alarmă să ne atenţioneze. Deci să fim atenţi la soapta Duhului Sfânt şi în acelaşi timp să fim atenţi la gândurile noastre. Ce gânduri vin în mintea mea, iar şi iar, îmi dau târcoale vrând să-şi facă cuib acolo? Să le pun în faţa Cuvântul, prin care le pot verifica:

“…fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” (Filipeni 4:8)

Comparând versetul de mai sus cu gândurile tale, imediat îţi dai seama - dacă eşti sincer, în ce stare eşti: de ascultare sau de împotrivire faţă de Dumnezeu. Pasul următor este să recunoaştem păcatul şi să-l dăm pe faţă înaintea Domnului nostru, cu căinţă, apoi să cerem împuternicire de la Duhul Sfânt să gonim aceste gânduri cu Scriptura. Astfel restabilim părtăşia cu Tatăl şi cu Fiul, prin Duhul Sfânt.

„…să păstrezi credinţa şi un cuget curat, pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă.”,  îi spune Apostolul Pavel lui Timotei în 1Timotei 1:19, arătându-ne şi nouă astfel ce important este nu numai să ai credinţa ci şi un cuget curat. Deci să avem mare grijă: la ce mă gândesc eu acum?.. la ce cuget?... Dacă nu ne verificăm mereu starea, există posibilitatea să ne trezim într-o zi că am căzut din credinţă şi nici măcar nu ştim când şi cum. Bineînţeles că acest lucru nu se petrece dintr-o dată ci în timp ce păcatul „ne înfăşoară uşor” ca să ne facă să cădem în laţ.

„Păstrează-ţi hainele curate

 Călătorind printre străini

 Tu porţi veşminte pentru slava

 Nu le păta când norii vin.”