Frica de moarte se încheie când știi că Raiul este adevărata ta casă!

    În toate călătoriile mele cu avionul, nu am văzut niciodată vreun pasager care să plângă când avionul ateriza. Niciodată! Nimeni nu se ține de brațele scaunului și imploră: „Nu mă face să plec! Lasă-mă să stau și să mănânc mai multe arahide!” Vrem să ieșim fiindcă avionul nu are o adresă de corespondență permanentă. Nici lumea nu are.

    În Filipeni 3:20 se spune: „Dar cetățenia noastră este în ceruri, de unde și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos”. De ce nu faci asta? Dă-i Domnului moartea ta. Imaginează-ți ultima ta suflare, imaginează-ți ultimele tale momente. Și oferă-I-le Lui. Deliberat. În mod regulat.

    Rugăciunea mea personală a devenit: „Doamne, am primit lucrarea Ta de pe cruce și învierea Ta. Am încredere în Tine cu plecarea mea de pe pământ.

    Alături de Cristos ca prieten al tău și Raiul ca locuință, ziua morții devine mai dulce decât ziua nașterii!