Pare că niciodată, nimic nu este suficient. Nu este suficient timp, noroc, încredere, înțelepciune, inteligență. Prin urmare, ne îngrijorăm. Dar îngrijorarea nu schimbă lucrurile!

    Isus a spus: „Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare; și totuși Tatăl vostru Cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele? 27. Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui?” (Matei 6:26-27)

    Poți să îți petreci zeci de ani având gânduri de îngrijorare despre viața trecătoare și să nu o poți prelungi cu un minut. Îngrijorarea nu duce la nimic.

    Isus nu condamnă îngrijorarea justificată, cea față de responsabilități. Însă îngrijorarea continuă, programată mental, îndepărtează prezența lui Dumnezeu. În îngrijorare, nesiguranța este înfruntată fără credință. Mai mult, îngrijorarea adună provocările zilei fără a-L include pe Dumnezeu în ecuație.

    Isus a spus: „De aceea vă spun că orice lucru veți cere, când vă rugați, să credeți că l-ați și primit, și-l veți avea”. (Marcu 11:24)

    Fie ca Dumnezeu să îți fie suficient!