Voia Ta, nu voia mea

să se facă Doamne-n viaţa mea,

să trăiesc cum Tu doreşti,

o, Domnul meu.

Toată roada Duhului Tău Sfânt

zi de zi s-o am pe-acest pământ

lumină să răspândesc mereu, în jurul meu.

            Voinţa predată înseamnă că ne-am pus mintea, gândurile noastre, la dispoziţia planului lui Dumnezeu. Înseamnă că gândurile mele trebuie să se focalizeze la “neprihănirea şi sfinţenia pe care o dă adevărul.“ Ca să-ţi poţi preda voinţa trebuie ca zilnic, dis-de-dimineaţă, să-ţi înnoieşti mintea citind, meditând, punându-ţi gândurile de acord cu Dumnezeu. “Plăcerea lui va fi frica de Domnul” (Isaia 11:3)

Să-L luăm ca exemplu pe Domnul Isus, căci El ne spune să învăţăm de la El. Plăcerea Domnului Isus, a fost să-L cinstească pe Dumnezeu supunându-I-se, să-L onoreze ascultându-l cu fapta. Domnul Isus a spus ucenicilor, conform Evangheliei dupa Ioan, cap.14, versetele 30-31:

„Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine stăpânitorul lumii acesteia.

El n-are nimic în Mine; dar vine, pentru ca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl şi că fac aşa cum Mi-a poruncit Tatăl. Sculaţi-vă, hai să plecăm de aici!”

       Dumnezeu ne-a înzestrat cu voinţă proprie. Omul născut din nou spune: „Doamne, voia mea ţi-o dau/ pe deplin eu mă predau.” Să avem grijă: a cui voie o fac eu? a mea? îmi supun eu voia mea, voii Lui? „să se lepede de sine…să Mă urmeze.”

       Avem de dus o luptă zi de zi cu firea noastră, pentru a o ţine sub controlul omului cel nou călăuzit de Duhul Sfânt. Zi de zi trebuie s-o ţinem răstignită, să ne purtăm „aspru” cu trupul nostru, aşa cum ne spune Apostolul Pavel, „ca nu cumva, după ce am propovăduit altora” noi înşine să fim lepădaţi. Când ne luptăm cu eu-l şi nu facem ce vrem noi ci facem ceea ce ştim că place Tatălui, vom fi binecuvântaţi, vom fi într-adevăr lumini în lume şi vom vedea şi roade aici, sau dacă nu, în veşnicie.

O rugăminte: Rugaţi-vă şi pentru mine, să pot face şi eu voia Sa, nu voia mea. Mulţumesc.