„căci Eu voi ocroti cetatea aceasta ca s-o scap, din pricina Mea, şi din pricina robului Meu David!””Isaia 37:35

      De atâtea ori primim răspuns de la Dumnezeu la rugăciunile noastre! De atâtea ori privind in urmă, vedem cum mâna Lui iubitoare ne-a ocrotit! Beneficiem aşa de mult de harul Său! Şi poate de multe ori, din pricină că suntem prea fireşti, ne gândim că merităm, că bunătatea Lui faţă de noi o primim pentru că ici colo, am mai făcut şi noi câte-o faptă bună şi din pricina asta Tatăl nostru ne „răsplăteşte”!!! Cât de departe suntem atunci de adevăr!!! Încă nu am ajuns să înţelegem clar ce înseamnă HARUL!                                                                          

De ce ne poartă El la umbra aripilor Sale? De ce ne mai iubeşte încă ? „pentru faptele făcute de noi în neprihănire”? (Tit 3:5) Dar chiar şi  aceste fapte, nu sunt ale noastre dacă stăm şi ne gândim bine, căci El, în dragostea Lui de Tată atotştiutor, le-a pregătit „ mai dinainte, ca să umblăm în ele.” (Efes. 2:10) De ce beneficiem de iubirea Sa deşi suntem conştienţi  în inima noastră şi în gândurile noastre că de multe ori nu umblăm în neprihănire, ca adevăraţi copii de Dumnezeu. Nu vede El? Nu ştie El ce fel de gânduri avem?

 „Din pricina Numelui Meu, sunt îndelung răbdător, pentru slava Mea Mă opresc faţă de tine, ca să nu te nimicesc.” spunea Dumnezeu lui Israel (Isaia 48:9) şi poate de multe ori ar vrea să ne spună şi nouă la fel, ca să ne trezească din împietrirea noastră. „Din pricina Numelui Meu”, nu pentru că tu meriţi sau pentru că eu merit. Nu merităm să ne bucurăm zilnic de bunătatea Sa! Ne face parte zi de zi de soarele Său, de lumina şi căldura Sa, de ocrotirea Sa iubitoare…Când i-ai mulţumit ultima dată pentru lucrurile „mărunte” din viaţa ta? Când i-ai mulţumit că nu ţi-a făcut după păcatele tale ci ţi-a făcut bine „din pricina Numelui Său”?

„De aceea, aşa vorbeşte Domnul: Dacă te vei lipi iarăşi de Mine, îţi voi răspunde iarăşi, şi vei sta înaintea Mea; dacă vei despărţi ce este de preţ de ce este fără preţ, vei fi ca gura Mea. Ei să se întoarcă la tine, nu tu să te întorci la ei!” Ieremia 15:19

 Rugăciunea neîmplinită

Părintelui veşnic cerut-am succes,

În misia-naltă ce El mi-a ales:

Să-nlăture piedici, în drum când mi-apar;

Tribut neputinţei să dau cât mai rar;

Să-mi facă urcuşul, spre piscuri, ajuns...

Dar, astăzi, mă bucur că nu mi-a răspuns..

Cu-amarul şi chinul, venit-au curând

Balsam şi tandreţe, în faptă şi-n gând;

Pe-aripa frustării, din Cer mi-a trimis                                                                                         

Comori, ce izbânzii nu-i sunt decât vis...

Ah, dacă Tu ruga mea oarbă-mplineai,

De ce-nţelepciune şi har mă lipseai!...

                              (poezie preluata din Buletinul Duminical al Bisericii Golgota Timisoara)