Îmbrăcați-vă … eu cred că ce vroia Pavel să spună e că, atunci când ne trezim dimineața, noi ar trebui să ne îmbrăcăm fizic, dar și spiritual și emoțional. Pavel spunea că bunătatea e o alegere. Este ceva ce putem alege să punem pe noi în fiecare zi. Asemenea alegerea hainelor …

Și totuși, ce-i bunătatea?

Bunătatea este o caracteristică a lui Dumnezeu. Din bunătatea Sa, El a făcut un legământ cu națiunea lui Israel. Din bunătate, Și-a ținut partea lui din acest legământ în timp ce ei s-au răzvrătit și au fost neascultători. Și tot din dragostea și bunătatea Lui eternă, El ne-a oferit și nouă darul prețios al mântuirii.

Bunătatea este o dovadă a roadei  Duhului Sfânt în viața noastră. Isus ne-a instruit să ne comportăm unii față de alții în același fel în care vrem să se comporte și ei față de noi. Uneori, bunătatea necesită să ne punem pe noi înșine în locul altei persoane. Avem nevoie pentru a vedea pe alții, la fel ca Hristos.

Alteori trebuie să învățăm să iertăm, pentru că bunătatea înseamnă și a ierta. Legea evreiască cerea ca cel jignit să ierte de trei ori. Petru era dispus să-o dubleze, plus încă o dată. Credea că-L va impresiona pe Isus. Isus dă un răspuns uimitor: ,,Eu nu-ţi zic să-l ierţi până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.” Dacă te oprești să înmulțești, pierzi ce e important. Uiți să fi iertător.

Bunătatea mai înseamnă și să-ți calci orgoliul. Să mai și recunoști că ai greșit. Bunătatea nu este o opțiune. Nu este ceva ce putem decide să facem numai în cazul în care este convenabil. Isus a zis chiar și celor mai neînsemnați frați …

Bunătatea este dragostea în acțiune. Am văzut membri ai familiei care spun că se iubesc unii pe alții, dar nu acționează la fel față de celălalt. Am văzut biserici unde bunătatea reciprocă este o raritate. Poți fi bun față de cineva fără să-l iubești, dar nu poți iubi pe cineva refuzând mereu să fii bun cu el. Și … noi îl iubim pe Dumnezeu …

Bunătatea este vizibilă și activă, nu doar emoțională. O vorbă bună. O privire blândă. Un zâmbet plăcut. Se bucură cu cei ce se bucură. Plânge cu cei ce plâng. Caută nevoia și o împlinește. Caută rana și o vindecă.

Bunătatea înseamnă să fii și un susținător. Să vorbești oamenilor pentru a-i încuraja și nu pentru a-i dărâma. Spunea Diderot că nu-i de ajuns să faci bine, mai trebuie să-l faci și bine.

Bunătatea înseamnă să fii sincer. Să spui adevărul. Să vorbești cinstit. Uneori, cel mai frumos lucru pe care-l poți face este să fii deschis față de un prieten și să-i spui exact unde greșește. Să-l mai tragi de mânecă.

Bunătatea mai înseamnă și să fii direct. Uneori trebuie să-i rănim pe alții ca să-i ajutăm să se vindece. În Antiohia, Pavel l-a înfruntat pe Petru. L-a făcut ,,ipocrit.” I-a păsat atât de mult, încât a reacționat. Câteodată cel mai bun lucru pe care-l poți face este să spui direct: ,,îți distrugi viața ...” – Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioșia lui, spunea Solomon, înțeleptul.

Bunătatea este o acțiune de iubire - o parte vizibilă a unei inimi grijuli. Slavici spunea că una din marile mulțumiri ale vieții e să te știi om, om bun.

Aș mai adăugă că bunătatea este - viața, o călătorie cu alegeri. Când vom ajunge la sfârșitul călătoriei noastre, faptele noastre, fie de bunătate sau răutate, vor fi chiar acolo, în fața noastră. Cei buni vor fi extrem de bucuroși să audă când Maestrul le va ura un bun venit în împărăția Lui. Cei răi vor fi șocați când vor fi răsplătiți de răutatea ce le-au demonstrat altora în cursul călătoriei lor.

În călătoria noastră de a-L întâlni pe Maestru, fie să nu obosim de a face bine - de a ne îmbrăca cu bunătate. Și-apoi vom culege recolta noastră de bucurie veșnică. Și așa precum spunea Aesop, nici un gest de bunătate, indiferent cât e el de mic, nu e în zadar.

În mințile noastre, fie ca bunătatea să fie înțeleasă ca dragoste cristalizată în acțiune!