Te grăbești să te maturizezi, să guști din ce are viața să îți ofere și te trezești dintr-o dată că îți dorești să fii iar copil. Să te poți bucura de tot ce te înconjoară, să te poți juca iarăși pe stradă cu copiii fără a ține cont de trecerea timpului și să iubești încă o dată animalele așa cum le-ai iubit când erai copil. Acum îți spui că ai crescut și că nu mai ai vreme după lucruri copilărești, că timpul ți-a răpit unele privilegii. Dar ai uitat că tu ești acela care îți organizezi viața și că ține de tine modul în care alegi să îți trăiești viața? Ai devenit atât de rece, încât ai uitat că te mai poți încălzi încă o dată la soare, că el este tot timpul prezent pe cer, doar că tu te ascunzi în umbră și începe să prinzi rădăcini chiar și fără soare. Poate că răceala te-a ferit de unele dezamăgiri din partea oamenilor și necredința în lucrurile care nu se văd te-a scutit de unele întrebări, dar nu ți s-a întâmplat să îți dorești să te întorci înapoi? Să îți fie dor de anii trecuți și atât de frumoși, în care credeai tot ce ți se spunea, în care erai liber să crezi că totul e frumos și că urâtul exista doar noaptea când nu puteai dormi. Poate te-ai obișnuit așa, rece. Indiferent. Focalizat pe treburile tale. Serios. Inteligent.

   Și totuși... nu ai vrea să fii iar acela care credea tot? Care nu avea timp pentru sine, dar care își petrecea toată ziua în curtea prietenilor copilăriei, inventând jocuri și punând la cale planuri pe care nu ați apucat niciodată să le duceți la împlinire. Când erai mic, râdeai chiar dacă erai știrb. Acum nu mai râzi, deși ai toți dinții în gură. Când erai copil, mergeai la biserică cu părinții îmbrăcat frumos și aranjat. Acum ești mare și biserica ți se pare demodată și nici măcar nu mai ești sigur dacă există Dumnezeu, cu atâtea teorii apărute dintr-o dată în lume. Când ți-ai pierdut căldura sufletească, maturule?

   Nu te maturiza niciodată atât de mult, încât să uiți că odată ai fost copil. Nu deveni atât de rece, încât să nu mai te poți încălzi niciodată. Acum ai crescut, dar păstrează-ți mereu în inimă un loc pentru lucruri copilărești. Și nu uita... că odată ai fost copil. Că de acolo a început totul. Așa că nu uita de unde ai plecat și întoarce-te mereu acolo ori de câte ori ți se oferă șansa.

Sursa: intrebarileinimii.blogspot.ro