Nu ţine prea mult în seamă cine e cu tine sau cine e împotriva ta, ci grija ta cea mare aceasta să fie: Dumnezeu să fie cu tine în tot ce faci. Să ai întotdeauna un cuget curat, şi Dumnezeu te va apăra totdeauna. Căci ce poate răutatea omului împotriva aceluia pe care Dumnezeu îl ajută? Dacă ştii să taci şi să rabzi, vei vedea ajutorul Domnului. El ştie cum şi când să te apere, de aceea lasă-te în totul în voia Lui. De la El ne vine ajutorul, şi El ne scoate din necaz. De multe ori ne este de folos ca alţii să cunoască greşelile noastre şi să ne mustre pentru ele, căci aceasta ne întăreşte smerenia.

   Când omul se smereşte pentru greşelile sale, uşor împacă pe alţii şi potoleşte pe cei supăraţi. Dumnezeu ocroteşte şi scapă pe cel smerit, dă har celui smerit şi-l ridică din înjosire la mărire. Celui smerit îi descopere tainele Sale, îl cheamă şi-l atrage la Sine cu blândeţe. Cel smerit rămâne în pace când este ocărât şi înfruntat, pentru că se sprijineşte pe Dumnezeu, nu pe lume. Să nu crezi că ai sporit cu ceva pe calea credinţei dacă nu ştii să te smereşti.