Nu trebuie să ne încredem prea mult în noi înşine, fiindcă de multe ori ne lipseşte harul şi dreapta judecată, puţină lumină este în noi şi lesne o pierdem şi pe aceasta, dacă nu avem grijă de ea. Adeseori nici nu băgăm de seamă cât de orbi suntem înlăuntrul nostru. Adeseori facem rău şi mărim răul dezvinovăţindu-ne. Câteodată suntem mânaţi de patimă, şi când colo credem că e râvnă. Cele mai mici greşeli ale altora le mustrăm cu asprime, dar pe cele mari ale noastre le trecem cu vederea.
Simţim şi măsurăm îndată ce avem de suferit de la alţii, dar la ceea ce alţii au să sufere de la noi nici nu gândim.
Cine s-ar judeca pe sine fără părtinire, i-ar pieri pofta să judece pe altul cu asprime.
Binecuvintari!