Cine trăieşte în sine cu Dumnezeu, pune grija de a trăi pentru Dumnezeu mai presus de orice altă grija. Cine este cu luare aminte la el însuşi, nu-i e greu să tacă atunci când e vorba de greşelile altora.
Nu vei învăţa niciodată să trăieşti înăuntrul tău pentru Dumnezeu şi nu vei fi un om duhovnicesc şi evlavios până nu vei tăcea când e vorba să vorbeşti de alţii şi nu vei fi cu luare aminte asupra ta în chip deosebit.
Dacă-ţi vei îndrepta privirile asupra ta însuţi şi de acolo înspre Dumnezeu, toate cele dinafară puţină impresie ţi-ar face. Spune-mi unde eşti, când nu eşti acasă înăuntrul tău? Şi de-ai fi văzut toate, dar pe tine însuţi nu te-ai văzut, de ce folos ţi-ar fi?
Dacă vrei să ai pace înlăuntrul tău cu Dumnezeu, lasă toate şi vezi de tine însuţi.