Respectul faţă de aproapele

   Nu demult, am auzit o predică a unui frate pastor care spunea în ce depresie a fost adus de "rularea" unor vorbe neadevărate şi murdare spuse în jurul lui. Cu suferinţă amară, spunea căci tocmai cei cărora le acordase încrederea frăţească şi socială l-au adus în această situaţie. Era în urma unui tratament psihiatric după cele suferite pe nedrept. Stau şi mă gândesc... oare Domnului Îi place această situaţie când El, l-a aşezat în turmă slujitor şi apoi să fie "muşcat", scuipat, de ea? Nu la oameni creştini l-a făcut slujitor? De ce s-au comportat astfel cu el? Ce urmăreau? Puterea, rezistenţa pastorului la "temperaturi înalte"? Oare, nu oricare suflet care ţi s-a dat ca şi tovarăş de jug (nu neapărat pastor!) are obligaţia de a respecta pe cel de lângă el? De multe ori respectul este medicamentul care salvează şi întreţine relaţia, mai mult decât iubirea. Cred căci oamenii nu sunt puşi împreună pentru a se face să sufere între ei, ca apoi Domnul să scoată pe cineva "biruitor" şi să-l ducă în rai. Cu celălalt ce va face? O să-l întrebe ca şi pe Cain?... Întelg căci ni se cere maturitate spirituală şi aceasta este "nota la purtare" în viaţa personală. Dacă ştim să facem un bine şi nu-l înfăptuim, ni se consideră păcat. Care ar mai fi diferenţa dintre reala bucurie dată de Domnul şi bucuria de a "săruta nuiaua"? S-ar mai putea cineva bucura real? Domnul ne-a creat caracterele ştiind de temperamentul ficăruia dintre noi. Nu vrea să ne şteargă personalitatea pe care ne-a dat-o ci doreşte să se folosească de ea în lucrarea Lui.

   Sunt situaţii ce pot fi rezolvate numai prin bunăvoinţa şi teama de Domnul la care, dacă s-ar găsi sinceritate şi o foame după trăirea adevărului, s-ar vedea rezultate deosebite. Trăim vremuri atât de tulburi încât bucuria ca şi alte daruri va trebui să le "mâncăm" egoist...(?) să nu stârnim nefericirea tovarăşului de lucru care, nu suportă... bucuria ta personală!? Viaţa pe pământ este destul de grea, de aceea nu trebuie să construiesc eu crucea aproapelui meu pentru a-l obliga la suferinţa care o să-l ducă sigur în rai dacă rezistă sub povara ei. Sincer, nu cred căci m-a chemat pe mine Domnul să-l fac pe aproapele meu să sufere ca să-i "asigur" un loc în rai.