Există atâta suferință, atât de multe întrebări fără răspuns, atât de multe cereri pentru rugăciune! De multe ori zicem: ,,Când vei răspunde Doamne rugăciunilor pe care le aducem de multă vreme înaintea Ta? Ne rugăm mulți ani pentru o problemă sau o boală și parcă nu este nici o speranță. Dezamăgirea, necredința, vin în inima noastră și avem tendința să nu ne mai rugăm, că oricum Dumnezeu nu ia aminte. Ne punem tot felul de întrebări și zicem: ,,De ce nu ne ascultă Dumnezeu? Ce trebuie să facem ca să primim răspuns la rugăciune?

,,Răspunsurile întârziate la rugăciune nu sunt doar încercări ale credinței, ele ne dau ocazia de a-L onora pe Dumnezeu prin încrederea neclintită în El, chiar și atunci când trebuie să înfruntăm refuzul aparent al rugăciunii noastre.” (C.H. Spurgeon) Când am citit aceste cuvinte spuse de Spurgeon, am înțeles mai bine de ce Dumnezeu întârzie să răspundă imediat la rugăciunea mea. Răspunsul întârziat la rugăciune este doar în favoarea mea. Realizez că atunci cănd mă rog o perioadă mai lungă de timp pentru o problemă, beneficiez de mai multe lucruri. În primul rând crește credința mea, crește răbdarea, devin mai dependentă de Dumnezeu, pentru că știu că doar El poate să-mi rezolve problema. Sunt motivată să stau mai mult de vorbă în rugăciune cu Dumnezeu, altfel spus învăț să mă rog. Pacea, liniștea îmi inundă ființa știind că Tatălui meu îi pasă de mine. Când mă rog pentru o persoană nemântuită, bolnavă sau pentru orice problemă ar avea, învăț să-mi pese mai mult de cel de lîngă mine și să nu mai fiu egoistă. Devin mai plină de bunătate și copasiune față de cei din jur. De multe ori răspunsul Lui la rugăciune nu se potrivește cu ceea ce noi am cerut, ci este cu mult mai bun decât l-am gândit noi. Dumnezeu are felul Lui de a lucra și este diferit de al nostru. De multe ori nu înțelegem, dar este ce-i mai bun și de folos nouă. Răspunsul întârziat la rugăciune nu trebuie să ne îndepărteze de Domnul, ci să ne apropie mai mult de El și să-L cunoaștem mai bine.

M-am rugat mulți ani pentru mântuirea tatălui meu. Realizez că acei ani au fost cei mai benefici sufletului meu. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că a întârziat așa de mult pentru că atunci am învățat să iubesc rugăciunea și să prețuiesc părtășia mea cu El. Nu am înțeles atunci de ce întârzie cu răspunsul, dar acum văd așa de bine. Am primit răspusuri târzii la rugăciuni, dar le-am primit. Am înțeles de ce au venit târziu, și asta pentru că Dumnezeu vrea să ne prelucreze, vrea să formeze în noi un caracter puternic. Un proverb spune: ,,Rugăciunea nu ţi se va împlini întotdeauna, dar întotdeauna te va împlini!“ Indiferent că primim mai repede sau mai târziu răspuns la rugăciune, sau nu-l primim deloc, noi trebuie să-L iubim pe Dumnezeu pentru ceea ce este El pentru noi și nu pentru ceea ce ne dă, sau face pentru noi.
Și nu în ultimul rând când primim răspuns la rugăciune, nu putem să-l păstrăm secret. Trebuie să spunem la toți ce mare Dumnezeu avem și cum ne uimește prin felul Lui minunat de a lucra. În urma unui răspuns întârziat la rugăciune, Dumnezeu este înălțat de noi și primește slavă. Pentru cei nemântuiți poate fi un mod de a-L dori și ei pe Dumnezeu ca și Dumnezeul lor personal. Văzând cum a lucrat în viața noastră, vor putea și ei să-și pună încrederea în EL.

Deci avem așa de multe motive să nu abandonăm rugăciunea, indiferent că primim sau nu răspuns. Și pentru că rugăciunea este ,,respirația sufletului,” roagă-te dacă vrei ca sufletul tău să trăiască.

 Rugați-vă neîncetat. ( 1Tesaloniceni 5:17 )