Cum v-a iertat Cristos, așa iertați-vă și voi – Coloseni 3:13

         Iertarea este una din cele mai importante, dar și grele porunci. Iertarea se învață. Ne naștem plini de neiertare. Cain nu l-a putut ierta pe Abel că era diferit și asta l-a făcut să-l elimine. E mult mai simplu să ștergi pe cineva de pe listă decât să oferi iertare, luptând apoi pentru împăcare. Sentimentele sunt rezultatul gândurilor noastre. Deși nu putem să ne controlăm sentimentele, putem să ne disciplinăm gândirea. Iertarea este primul pas pentru soluționarea unui conflict, finalitatea este împăcarea.

         Există o diferență mare între iertare și împăcare. Iertarea se focalizează pe greșeală, pe când împăcarea se focalizează pe relație. Iertarea nu are nevoie de o relație. În schimb, împăcarea are nevoie de o relație în care doi oameni se hotărăsc să se îndrepte împreună spre același scop.  

Iertarea este decizia de a elibera pe cel care a greşit.

Împăcarea este efortul de a restabili relaţia cu cel care a greşit.

Iertarea implică o schimbare a gândirii cu privire la cel care a greşit.

Împăcarea implică o schimbare a comportamentului celui care a greşit.

Iertarea este un dar gratuit pentru cel care a înşelat încrederea.

Împăcarea este o relaţie restaurată bazată pe încrederea restaurată.

Iertarea este oferită chiar dacă nu este meritată

Împăcarea este oferită celui care a greşit pentru că aceasta a fost câştigată.

Iertarea este necondiţionată, chiar dacă lipseşte căinţa celui vinovat.

Împăcarea este condiţionată şi se bazează pe căinţă.