De-aş fi ştiut...

De-aş fi ştiut că ziua e faţa Ta peste pământ, n-aş fi iubit noaptea păcatului...

Dacă aş fi învăţat numărătoarea Ta, azi eram mai bogată în dăruire decât sunt.

Dacă aş fi ştiut că stai în cer şi râzi de "înţelepciunea oamenilor" azi, eram mai înţeleaptă.

Dacă aş fi ştiut că mamele sunt nişte izvoare ale rugăciunii pentru copiii lor, aş fi dorit să văd lacurile de lacrimi în cer...

Dacă aş fi ştiut că pâinea mâncată pe pământ, satură doar aici, aş fi schimbat-o mult mai demult cu Pâinea Vieţii care satură pe vecie.

Dacă aş fi ştiut că mila este medicamentul cel mai dulce, m-aş fi înscris la Şcoala Milei Tale, mai demult...

Dacă aş fi ştiut că dragostea topeşte cei mai de temut gheţari ai urii, azi, inima mi-ar fi înnotat demult în apele dulci ale dragostei Tale.

Dacă aş fi ştiut că muzica cântată pe pământ, în închinare, Ţie, mă califică pentru corul ceresc veşnic, aş fi ales numai să cânt, fără să mai vorbesc...

... şi toate acestea, s-au întâmplat înainte ca eu să ştiu că sunt un înger creat de Tine în cer, cu mâini de slujire, în loc de aripi, cu genunchi de rugăciune ce mă duc în părtăşie sfântă, în mijlociri ce aduc izbăviri şi bucurii, înainte să ştiu că în Golgota, m-ai născut în neimaginabile suferinţi să-Ţi fiu cel mai iubit aici şi preaiubit în veşnicii...

Alexandrina Tulics