’’Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în Locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo.’’ (Psalmul 139:7-8)

   Unul din cele mai plauzibile exemple este Iona. Sacrificându-şi bănuţii, preţul unei călătorii la Tars - valora echivalentul a doi ani de muncă. Punându-şi viaţa în pericol, Iona alege să fugă dar nu de păcat ca Iosif, de plăceri sau iluzii înşelătoare, alege să fugă de voia lui Dumnezeu. Iona, plin de tăria iubirii de sine, alege să fugă în mod opus, departe de faţa Domnului, într-un loc unde credea el că nu poate fi văzut, că ochii Creatorului nu îl pot vedea.

   Se vede Adam gol, fără slavă, plin de ruşine... singura oportunitate care i-a mai rămas a fost să se ascundă. Nu mai putea vorbi cu Dumnezeu, cum să vorbesc când eu sunt gol, îmi este ruşine, am călcat porunca! Priviţi, vă rog, doi oameni, cu misiuni diferite au încercat să fugă de faţa Domnului, dar unde poţi să te ascunzi, unde ai putea să pleci, unde ai putea să ajungi ca Dumnezeu să nu vadă, să nu te audă? Cel mai bun sistem de urmărire există doar la Dumnezeu. Cea mai bună hartă, mai performantă decât Google Maps o are doar Dumnezeu. Cel mai bun satelit îl are Dumnezeu, atunci, unde ai putea să te ascunzi? În momente de cercetare împaratul David exclamă:

   ’’Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo; Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, şi acolo mâna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca. Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi, şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!”  Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunericul ca lumina.’’ Psalmul 139:8-12

   Cerul nu e prea înalt pentru El ca să nu te poată găsi, marea nu e prea adâncă pentru El şi nici întunericul prea întunecos. Toate acestea, El, în înţelepciunea Lui le-a creat, şi cum ar putea să nu ne găsească?

   Poate crezi ca te poţi ascunde de păstor, de părinţi, de fraţi, fără ca ei să vadă ce faci în ascuns,  dar nu uita de Dumnezeu niciodata. De multe ori încercăm să ascundem de Dumnezeu starea noastră, sentimentele, gândirea, purtarea, dar uităm că El ştie şi cunoaşte totul în detaliile cele mai amănunţite. ’’Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face.’’ Evrei 4:13.

   Dacă Dumnezeu ţi-a încredinţat o slujbă, o responsabilitate, nu fugi de ea. Mai devreme sau mai târziu vei ajunge tot acolo de unde ai plecat, doar că timpul irosit nu va putea fi niciodată răscumpărat iar durerea o vei suporta doar tu. Şi Samson a fugit de responsabilitate şi a fost adus acasă ca să fie înmormântat. Şi fiul risipitor a fugit de siguranţa Tatălui dar, s-a întors acasă gol.   Alege să nu fugi azi de Dumnezeu, alege să fugi azi spre El şi prinde-te cu amândouă mâinile de haina Sa. Ancorează-te în El şi vei avea totul, cerul şi dumnezeirea.