Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus - Filipeni 4:7

”Un rege oferi odată un premiu artistului care va reuși să picteze cel mai bun tablou despre pace. Mulți încercară, dar regelui îi plăcură doar două. Unul reprezenta un lac liniștit. Era oglinda desăvârșită pentru munții cei înalți, plini de pace, pe care îi înconjura. Deasupra se întindea un cer albastru brăzdat de câțiva nori albi și pufoși. Celălalt tablou avea și el munți. Dar aceștia erau neuniformi și goi. Deasupra lor era un cer mânios, din care cădea ploaia și pe care se jucau fulgerele. La poalele munților cădea o cascada. Acest tablou nu înfățișa deloc pace. Dar când regele se uită mai îndeaproape, zări în spatele cascadei un mic tufiș ce creștea din crăpătura unei stânci. În tufiș își construise cuibul o pasăre. Acolo, în ciuda tumultului apei învolburate, pasărea stătea în cuibul ei; într-o pace deplină. Regele a premiat cel de-al doilea tablou explicând că pacea nu înseamnă să te afli într-un loc unde nu există zgomot, tulburare sau munca asiduă. Pacea înseamnă să te afli în mijlocul tuturor acestor lucruri și totuși să fii liniștit în inima ta".

Pacea nu înseamnă absența furtunii ci prezența lui Dumnezeu în mijlocul ei. Pentru a fi un împăciuitor trebuie să ai mai întâi pace cu tine însuți. Dumnezeu nu ne poate oferi pacea și fericirea în afara Lui, ele nu există acolo.