Dacă am păstra în minte evenimentele iminente care vor avea loc în curând, nu am mai avea un caracter atât de slab. Am simţi că trăim în prezenţa lui Dumnezeu şi, cu adoraţie şi uimire, am asculta de porunca: „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu”. O, oare când vom pricepe odată valoarea deplină a lucrării şi mijlocirii Mântuitorului nostru? Când ne vom baza pe El cu încredere deplină şi când vom trăi o viaţă nobilă, curată şi devotată? La ce înălţimi  poate urca imaginaţia când este sfinţită şi inspirată prin meritele lui Hristos! Noi putem să primim slava lumii eterne viitoare. Putem să trăim ca în prezenţa Celui Nevăzut. Umblaţi prin credinţă şi nu prin vedere. …

   Prin cercetarea Scripturilor, putem ajunge să cunoaştem cine suntem noi pentru Hristos şi cine este El pentru noi. Privind la El, trebuie să ne schimbăm după chipul Său, devenind colaboratori cu El, reprezentanţii Lui, în viaţă şi în caracter. Trebuie să ne deprindem să înţelegem că ni se cere să trăim ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu, iubindu-L pe Dumnezeu cel mai mult şi pe semenii noştri ca pe noi înşine. Trebuie să trăim o viaţă curată, desăvârşită, de dragul lui Hristos. Să iubim desăvârşirea, fiindcă Isus este întruchiparea desăvârşirii, marele centru de atracţie. Viaţa aceasta trebuie să o trăim prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu.

   Dacă Îl urmăm pe Hristos, nu vom avea o experienţă spasmodică şi nu vom fi mişcaţi de circumstanţe sau influenţaţi de împrejurările în care trăim. Nu vom îngădui ca sentimentele să ne controleze şi nu ne vom complăcea în supărări, invidie, căutare de greşeli, gelozie şi vanitate.

   Îngăduirea acestor lucruri este ceea ce ne împiedică să trăim în armonie cu viaţa desăvârşită a lui Hristos şi să devenim biruitori. Ar trebui să fim stimu¬laţi de scopul nobil de a obţine biruinţe zilnic şi, prin vigilenţă şi rugăciune sin¬ceră, să obţinem un control de sine complet. Când vin peste noi încercări minore şi când sunt rostite cuvinte care rănesc şi lovesc sufletul, spuneţi-vă astfel: „Eu sunt un copil al lui Dumnezeu, moştenitor împreună cu Isus Hristos, un colaborator cu cerul, şi nu îmi pot permite să mă supăr repede, să mă gândesc mereu la mine, întrucât, dacă fac aşa, voi dobândi un caracter distorsionat şi nu sunt vrednic de chemarea înaltă pe care am primit-o. Tatăl meu ceresc mi-a încredinţat o lucrare şi vreau să o îndeplinesc cu demnitate, pentru Numele Său”.

   Ar trebuie să medităm cu seriozitate şi în mod continuu la desăvârşirea caracterului lui Isus Hristos, ca să le împărtăşim altora binecuvântările Sale şi să îi ajutăm pe oameni să meargă pe urmele Sale. – Signs of the Times, 10 iulie 1893