"Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii." (Psalmul 32:3,4)

   Este greu să te ierţi:

  a) dacă eşuezi într-o mare însărcinare a vieţii, precum căsătoria sau cariera;

  b) dacă acţiunile tale i-au rănit pe cei din jur;

  c) dacă ai fost rănit de propriul stil de viaţă;

  d) dacă n-ai făcut ceea ce ştiai că trebuie să faci. Aşa că în rândurile de mai jos vei descoperi câteva sugestii:

   1)  Mărturiseşte-ţi faptele! Considerându-te "unic", îţi va fi mai greu să iei o "pauză". În plus, mărturisirea te fereşte de negare. După ce ai obţinut iertarea lui Dumnezeu caută susţinere din partea unui prieten bun. David a spus: "câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu, şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile! şi Tu ai iertat vina păcatului meu." (Psalmul 32:3-5)

   2) Apasă butonul STOP! De multe ori vinovăţia şi stresul se asociază cu amintirea acţiunilor din trecut si te fac să te simţi rău - nu neapărat ofensa în sine. Reacţia ta uzuală este problema. Trecerea repetată în revistă a eşecurilor nu aduce nici o ameliorare, ci numai jigneşte un Dumnezeu plin de iertare. Deci, când te surprinzi din nou navigând în trecut, apasă butonul STOP şi schimbă canalul. Concentrează-ţi atenţia asupra faptului că Dumnezeu te-a iertat şi apoi mergi mai departe.

   3) Înlocuieşte vina cu recunoştinţă! Acest lucru nu este dificil de realizat. Tot ce trebuie să faci este să meditezi la bunătatea lui Dumnezeu. Întră în orice supermarket şi mulţumeşte-i pentru abundenţa de hrană pe care ţi-o oferă. Sau vizitează un spital sau un stabiliment de reabilitare şi mulţumeşte-i pentru sănătatea care ţi-a dat-o. Caută şi vei găsi o mulţime de lucruri pentru care să-i mulţumeşti.