Se spune că un muncitor care face doar ceea ce i se spune este un sclav. Numai acela care vrea să facă ceva mai mult este cu adevărat liber. Soldații romani aveau dreptul să-i silescă pe evrei să le care ranița militară o milă. Aceștia duceau ranița numărând pașii. Apoi o aruncau cu năduf, probabil înjurând în gând… Iar romanii nu erau lăsați cu gura căscată.

Hristos zice să  numeri pașii. Apoi când ai încheiat mila aceea să-i spui soldatului: ”Prima milă ți-am dus ranița din obligație dar mai vreau să ți-o duc o milă din dragoste.”

Când ne pocăim de obicei întrebăm cât trebuie să facem și ce trebuie să facem, și nu e rău. Dar cine se oprește aici, moare.

Pentru că pocăința adevărată înseamnă să faci mai mult decât ți se cere în mărturisirea de credință. Tot ce auziți de la amvoane să luați ca un minimum  de supraviețuit.

Ce să mai facem? Să iubiți. Pentru că mila în plus înseamnă iubire…