Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus, care se numește Hristos?” „Să fie răstignit”, i-au răspuns cu toții... „Sîngele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri.” (Matei 27:22.25)

   Hristos nu ne-a pus niciodată la dispoziție posibilitatea alegerii unei poziții neutre. În secolul I, erai fie de partea lui Hristos, fie de parte cezarului. Decizia de a aduce sau de a nu aduce tămîie împăratului Romei avea consecințe din cele mai teribile. Și astăzi, în majoritatea țărilor orientale, mahomedanul care devine creștin știe că va fi alungat din familie și că vor fi îndeplinite pentru el ritualurile de înmormîntare, ca și cum ar fi murit deja.

   Trebuie să hotărîm dacă vom lua Împărăția lui Dumnezeu în serios sau dacă vom fi nepăsători față de ea. Hristos a luat în serios această obligație așezată de Divinitate în inimile noastre. El nu Și-a dorit niciun ucenic care nu era dispus să o accepte. Atitudinea neutră a unora care se prind de cîteva clișee morale pe calea concesiei se poate dovedi a fi factorul cel mai corupător în viață. Ea aduce confuzie în lucrarea lui Dumnezeu.

   „Petru l-a urmat de departe, pînă la curtea marelui-preot, apoi a intrat înăuntru și a șezut jos cu aprozii, ca să vadă sfîrțitul” (Matei 26:58). În momentul de răscuce din viața Mîntuitorului, Petru nu a dorit ca lumea să-l confunde cu El. Ucenicia de acest tip este caracterizată de lașitate  și de slăbiciune. În viața creștină, nu au ce căuta angajamentele luate pe jumătate. Aceasta este o evlavie oloagă de ambele picioare, aflată în discrepanță totală cu credința creștină. A-L alege pe Hristos și A-L urma presupune o așa perfecțiune a spiritului, o așa înaltă ținută morală și o așa frumusețe a caracterului, încît orice aduce a mediocritate este intolerabil.

   În seara în care L-a tăgăduit pe Hristos, Petru a început prin a afirma că nu știe despre ce vorbește slujnica și a sfîrșit prin a spune că nu Îl cunoaște pe Hristos. Lașitatea și șovăirea în clipa în care cuțitul ajunge la os ne fac să alunecăm pe panta aceasta. Lovitura de grație a lui Satana este să ne desprindă de Hristos și să ne convingă să acceptăm o formă de compromis. Apoi are el grijă să îi aducă la pieire pe cei rătăcitori. Să renunțăm la atitudinea fatală de neutralitate și indecizie, căci ea este cauza triumfului păcatului și al eului. Deplinătatea dragostei și a devoțiunii față de Hristos ocupă locul cel mai important în caracterul creștin. Acesta este secretul loialității. Ezitarea nu își are locul aici.

   Nimic nu s-a schimbat din secolul I pînă astăzi. Domnul Hristos ne-a arătat clar ce înseamnă să fii creștin.