„Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, și să ne întoarcem la Domnul” (Plîngeri 3:40)

   A refuza să te ierți este și cum ai încerca să conduci mașina ținînd tot timpul pedala de frînă apăsată, fapt care va împiedica orice înaintare. În rîndurile de mai jos vom descoperi cîțiva factori care contribuie la acest lucru:

  1. Așteptările nerealiste! Cu toții avem în subconștient un set de reguli referitoare la modul nostru de comportament. Multe dintre ele sunt de pe vremea copilărieiși nu mai funcționează în prezent. De exemplu, cît de realist este să crezi că poți munci 12 ore pe zi, apoi să participi la evenimentele școlare ale copiilor, după care să menții o casă în perfectă ordine, să te odihnești suficient și să ai timp pentru Dumnezeu și pentru familie? Ia aminte la următoarele cuvinte: „Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, și să ne întoarcem la Domnul”.

  2. Înlocuirea acțiunilor pozitive cu sentimente de vinovăție! Ține minte următoarele cuvinte: „Pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință” (2 Corinteni 13:5). Dacă ai impresia că n-ai fost un părinte bun, încearcă să devii un bunic de nota 10, sau încearcă să ajuți un copil sau un adolescent în nevoie. Există o mulțime de astfel de ocazii în jur. Nu uita: „Sufletul binefăcător va fi săturat, și cel ce udă pe alții va fi udat și el” (Proverbe 11:25). Rădăcinile fericirii crescîn pămîntul slujirii, așa că nu mai sta pe gînduri!

   3. Pierderea perspectivei! În loc să-ți spui ce persoană îngrozitoare ești, amintește-ți lucrurile bune pe care le-ai făcut. Dacă nu reușești, începe să-ți răscolești amintirile. Dacă Ebenezer Scrooge a putut, și tu poți, însă mai presus de toate, nu uita aceste cuvinte: „...unde s-a înmulțit păcatul, acolo harul s-a înmulțit și mai mult ...” (Romani 5:20). Asta înseamnă că oricît de tare ai căzut, Dumnezeu este pregătitsă-ți ofere șansa unui nou început.