Ne desfasuram viata pe acest pamant cu tot mai mult stres; totul este intr-o continua alergare, suntem prinsi ca intr-o mare cursa pentru a ne castiga existenta, traim zgomotos cu viteza si luptam pentru a nu fi acoperiti de valurile furioase ale vietii. Iar inimile noastre obosesc, "dorim putina liniste sufleteasca si mai presus de orice in aceasta lume a insingurarii omului cautam iubire", spunea cineva ca "cea mai mare nevoie a omului modern de astazi este sa fie iubit si sa ofere iubire, doar asa omul mai poate fi fericit". Dar oare mai este posibil acest lucru in valtoarea vietii de astazi? Cand suntem bombardati cu tot felul de vesti despre razboaie, tragedii in care se pierd vieti umane, boli care decimeaza fiinte umane, de asemenea drame care ne apasa la nivel individual pe fiecare, in mod diferit.

   Privesc tot acest tablou al vietii in care imi desfasor viata si imi dau tot mai bine seama ca traiesc in centrul marii controverse dintre Hristos si Satan, fie ca suntem constienti sau nu, marea lupta dintre bine si rau se desfasoara aici pe pamant iar noi suntem prinsi in valtoarea acestei incrancenate lupte. Insa dincolo de orice circumstanta sumbra a existentei noastre, exista speranta pentru ca inimile noastre sa  fie atinse de iubirea divina si numai astfel putem primi odihna spirituala, dupa cum este scris in Evanghelia dupa Matei 11-28:

,,Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă.”

   Doresc in cadrul acestui articol sa aprofundez un pasaj din Vechiul Testament pentru a scoate in relief minunata purtare de grija a Lui Dumnezeu pentru noi chiar si in circumstantele cele mai grele. Rog cititorii acestui articol sa citeasca din cartea 1 Imparati capitolul 19 in intregime, astfel vom putea patrunde cu ochii mintii in centrul acelei minunate intalniri dintre un om infricosat cuprins de descurajare, ba chiar de depresie ce nu mai dorea nici macar sa traiasca si Dumnezeu.

   In acest pasaj este vorba despre profetul Ilie ce dupa o mare lucrare facuta pe muntele Carmel, in fata intregului popor si dupa ce iese invingator in confruntarea cu cei 400 de profeti ai lui Baal, in acea noapte cand i se aduce la cunostinta de amenintarea de moarte ce o primeste din partea Izabelei fuge ingrozit sa-si scape viata. As dori sa subliniez cateva idei interesante din acest pasaj ca apoi sa incerc sa aprofundez dialogul pe care Ilie il are cu Dumnezeu, iar la final sa trag cateva concluzii si sa actualizez cateva lectii practice pentru noi, ca sa putem intelege cum putem trece prin marile crize ale vietii  ce uneori ne inunda existenta.

   Una din intrebarile ce se desprind din acest pasaj este:

   Oare mai este posibil astazi in aceasta societate post moderna in care traim sa mai simtim prezenta Lui Dumnezeu in vietile noastre si iubirea Sa tainica, duioasa, atingandu-ne inimile noastre impovarate  uneori de durere?

   Dar inainte de a da un un raspuns la aceasta intrebare pe care doresc sa mi-l intemeiez pe promisiunile divine ce le gasesc in Cartea Cartilor doresc sa merg pe firul acestui pasaj.  In 1 Imparati 19-4 Ilie striga in mod desnadajduit spre Dumnezeu sa ii ia viata, insa inainte de asta el spune destul. Oare de cate ori oameni aflati in situatii grele apasati de necazuri nu spun destul?

   Imi aduc aminte caci, cu ani in urma am vazut un tablou ce infatisa un taran roman de prin anul 1907 acea perioada grea de lupta si saracie din Romania descrisa intr-un mod magistral de Panait Istrati in cartea sa ,,Ciulinii Baraganului.” Acel taran era infatisat in tablou cu mainile si privirea ridicate spre cer, din fizonomia lui si gesturi reiesea ca el scosese acelasi strigat ca si Ilie spunand "destul", e prea greu nu mai pot inainta mai departe pe drumul vietii. Cine poate cantari durerile tainice, ascunse în strafundurile fiintelor ce trec prin diferite crize in viata, crize ce imbraca diferite forme precum violenta in familie, boli, greutati financiare sau poate ca partenerul (partenera)  de viata pe care ani de zile te-ai bazat, ai trait si bune si rele  impreuna, deodata, te abandoneaza, iti intoarce pur si simplu spatele, nu mai doreste sa stie nimic de tine, si atunci viata devine amara, grea si acel "destul" rostit de Ilie devine nota predominanta a vietii.

   Dar exista speranta pentru toti cei apasati si impovarati de necazuri si despre aceasta speranta vreau sa scriu in cadrul acestui articol. Vestea buna a acestui pasaj biblic din 1Imparati 19 este ca Ilie a coborat alt om de pe munte dupa intalnirea de acolo cu Dumnezeu: plin de pace si speranta, dupa ce a ascultat vocea Lui Dumnezeu vorbindu-i, aici este marea diferenta in mijlocul crizei prin care trecea, Ilie s-a apropiat de Dumnezeu si I-a ascultat vocea sau mai bine zis Dumnezeu i-a iesit in intimpinare, iar iubirea divina l-a atins transformandu-l in alt om. Din acest pasaj este interesant de urmarit pasii pe care Ilie a trebuit sa-i faca pana a primit acea mare revelatie in mijlocul crizei sale cand totul parea pierdut si el nu mai avea nici o speranta, cazuse in depresie si dorea sa moara.

   Sunt descrisi in acest pasaj biblic cativa pasi simpli la care Dumnezeu il supune pe Ilie si anume, mancare si odihna, apoi ingerii il ocroteau desi fugise departe de locul sau in planul pe care Dumnezeu il avea pentru el.  Apoi, o alta lectie, miscarea in mijlocul stresului pe langa mancare si odihna avem nevoie de exercitiu fizic. Ilie, animat de puterea Lui Dumnezeu merge foarte mult pe jos pana la muntele Lui Dumnezeu, Horeb, si este foarte posibil sa fi intrat in aceasi pestera unde altadata statuse Moise pentru a comunica cu Dumnezeu. Ilie este ca un elev in clasa asteptand sa primeasca marea lectie de care avea nevoie, desi era inca revoltat, descurajat intr-un mod impresionant Ilie e intrebat de Dumnezeu: ,,Ce faci tu aici Ilie?”

   El raspunde insiruind toata istoria ce o avea in spate insa in versetele din 1 Imparati 19:11;12 ni se reda cateva manifestari ale puterii Lui Dumnezeu  iar la urma a venit un susur bland si subtire ce pentru Ilie era semnul inconfundabil al prezentei divine in mijlocul crizei din viata sa, de asemenea el a inteles mesajul ce Dumnezeu dorea sa il transmita de fapt era acelasi ce pe vremuri fusese transmis lui Moise. ,

,Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui, şi a strigat: ,,Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărdelegea, răzvrătirea şi păcatul...”(Exod 34:6;7)

   Acel susur al iubirii ce ne descopera cum este Dumnezeu l-a atins pe Ilie transformandu-l in alt om iar toata descurajarea si amaraciunea lui au trecut, iar el a invatat o mare lectie si anume ce inseamna ca in momentele grele ale vietii sa te increzi in Dumnezeu, si sa lasi ca iubirea Sa sa  te cucereasca. Apoi Ilie primeste o alta misiune de indeplinit si in scurt timp este luat la cer, cat de diferite sunt lucrurile din perspectiva Lui Dumnezeu in contrast cu ceea ce noi oamenii vedem atunci cand strabatem crizele vietii si nu vedem la orizont decat dezastrul.

   Pe paginile Noului Testament descoperim intr-un mod si mai clar acel minunat susur bland si subtire, in Evanghelii prin persoana si lucrarea Lui Mesia ce a propovaduit si trait mesajul imensei iubiri divine pentru noi. Iisus i-a cautat si a mers in intampinarea oamenilor pacatosi si suferinzi,  iar toti cei ce au raspuns in mod pozitiv acelui susur bland si subtire ce Il insotea pe Iisus si care nu era altceva decat influenta iubirii divine ce a transformat mari pacatosi, a vindecat oameni suferinzi ce nu mai aveau nici o perspectiva de viitor  in viata, iar prin Hristos, li s-au deschis orizonturi noi, au vazut solutii la problemele lor.

   Iar astazi, acest susur al iubirii, ne poate atinge si noua inimile vindecandu-ne  spiritual si fizic; aceasta este marea  veste buna a Evangheliei.  Rascumparatorul nostru are putere sa ne scoata din cele mai grele crize ce le parcurgem, iar inimile ce au fost atinse de acest  minunat susur al iubirii vor dori tot mai mult sa primeasca iubirea agape. Iisus Hristos este dispus sa Se intalneasca si astazi cu orice om apasat de pacate sau impovarat de suferinta, bineinteles, folosind alte metode de a se apropia de om insa rezultatele  vor fi mereu aceleasi cand ne abandonam in mainile Sale; vom experimenta atingerea iubirii ce ne va transforma  in oameni noi, iar in fata noastra se vor deschide orizonturi frumoase  ale cunoasterii in fata carora vom simti placerea de a le explora, dorind tot mai mult sa parcurgem aceste timpuri grele pe care la traim animati de tainicul si minunatul susur al iubirii divine.

,,Domnul mi se arată de departe: ,,Te iubesc cu o iubire veşnica, de aceea îţi păstrez bunătatea Mea.” (Ieremia 31-3)