Fugi de mândrie şi de nădejdi înşelătoare!

   Cine-şi pune nădejdea în oameni, nutreşte nădejdi înşelătoare. Să nu-ţi fie ruşine să slujeşti altora din dragostea pentru Cristos şi să treci drept un om sărac şi neînsemnat în această lume. Nu te sprijini pe puterile tale, ci numai în Dumnezeu pune-ţi nădejdea. Fă tot ce stă în puterea ta şi Dumnezeu va sprijini bunăvoinţa ta. Nu te încrede în ştiinţa ta nici în isteţimea vreunui muritor, ci pune-ţi nădejdea în harul lui Dumnezeu, Care ajută ajută pe cei smeriţi şi smereşte pe cei mândri.

   Nu te făli cu bogăţiile tale, dacă le ai, nici cu prietenii tăi că sunt puternici; ci lauda să fie în Dumnezeu Care dă toate şi Care, mai pe sus de toate, doreşte să ni Se dea pe Sine însuşi nouă. Nu te mândri cu tăria ori cu frumuseţea trupului tău, căci iată, o mică boală o poate veşteji şi urâţi. Nu te îngâmfa că ai agerime de minte sau vreo îndemânare oarecare, ca nu cumva să nu placi Domnului care ţi-a dat tot ce ai bun de la natură.

   Nu te socoti mai bun ca alţii, ca nu cumva, înaintea lui Dumnezeu, Care vede tot ce este în om, să fii socotit mai rău decât alţii. Nu te lăuda cu faptele tale bune, căci Dumnezeu judecă altfel decât oamenii. Adeseori Lui nu-I place ce le place oamenilor. Iar dacă cu adevărat ai ceva bun în tine, gândeşte-te că alţii au părţi şi mai bune decât tine; căci, facând aşa, rămâi smerit.

   Socotindu-te pe tine însuţi mai pe jos decât alţii, nu pierzi nimic; pierzi însă foarte mult crezându-te mai pe sus fie chiar numai de un singur om. Unde este smerenie, acolo este şi pace; unde este mândrie acolo e şi pizmă şi un întreg iad de tulburare.