“…care esti in ceruri !”

Cineva de pe pamant e ca noi sau aproape ca noi. Poate, putin mai puternic, putin mai frumos, putin mai bogat, putin mai sanatos, putin mai intelept…oricum suntem pe aproape. Cine face diferenta este Cel din ceruri ! El este desavarsit si infinit mai presus de noi. Il cunoastem si El nu este un strain pentru noi, chiar daca este in ceruri. E Tatal nostru despre care am vorbit.
    Fiind in cer, El stapaneste universul.
De acolo, de sus, de la inaltimea dumnezeirii Sale, El tine in maini galaxiile, planetele, creatia si oamenii. El zice si se face, El porunceste si ia fiinta, El se manie si se cutremura pamantul, El iubeste si totul in jur vorbeste despre slava Lui. E cineva ca El ? “ De aceea oamenii trebuie sa se teama de El…” (Iov 37: 24) Este Dumnezeu, dar are si pozitia, si locul pe care Il merita, este in cer. Bineinteles, ca El nu ramane si nu poate fi izolat acolo. Prezenta Lui inunda orice ungher de viata si de moarte, de inaltime si adancime, de credinciosie si necredinta, de fapta si gand….de tot ce se vede si ce nu se vede. Sa nu uitam ca fiind in cer detine controlul. Chiar si asupra vietii noastre !
    Fiind in cer, El pregateste vesnicia.
Ce este in cer este etern, nu moare niciodata. Fiind acolo El pregateste Patria cereasca, rasplata bine meritata pentru cei credinciosi, sarbatoarea care nu se va termina niciodata. El este in cer, pe proprietatea Lui si cand ne vom desparti de pamantul acesta ne va primi in casa Lui. De la ceva limitat vom merge la ceva fara de margini. De la ceva relativ vom merge la ceva absolut. De la ceva pervertit vom merge la ceva perfect. El ne cheama in casa Lui si prin Scriptura ne prezinta viata de acolo, dimensiunile casei, facilitatile resedintei ceresti, atmosfera ce va dainui nu pentru o zi sau o noapte, ci pentru o vreme fara sfarsit. Sfintii ne vor fi frati si prieteni, patriarhii ne vor fi colegi in corul inchinarii, cu ingerii chiar ne vom ruga… Ce frumos va fi in cer !
    Fiind in cer, El mantuieste omenirea.
Numai cineva fara pacat, in afara universului uman putea sa faca ce a facut Dumnezeu. Atat de mare si de costisitoare a fost vinovatia noastra incat eram condamnati la moarte vesnica. Din cer insa, Dumnezeu L- a trimis pe Domnul Isus, Fiul Sau, ca sa moara la Golgota pentru mantuirea fiecaruia dintre noi. Duhul Sfant care ne convinge sa capitulam in fata dragostei lui Dumnezeu a fost trimis tot de la Tatal ceresc. Iata cum se leaga lucrurile: salvarea rasei umane a fost planificata in cer, Domnul Isus a venit pe pamant parasind Gloria cereasca, Duhul Sfant se pogoara de la Tatal, iar noi vom fi proslaviti dupa modelul Mantuitorului, adica in cer. Fara indoiala, numai o investitie cereasca putea sa reabiliteze o ruina omeneasca.
    Preamarit sa fie Domnul ca putem sa- I spunem fara nici o rezerva: “Tatal nostru care esti in ceruri…”