Cerul este un loc permanent. Poate ca, pe undeva, traim o frica din asta, ca nu stim cum este acolo.

        Un pastor s-a dus odata la un om, se pregatea sa moara si omul avea un caine care intotdeauna a stat cu el, si in casa si afara. Dar acuma cand a fost bolnav, a venit pastorul si medicul si medicul a aruncat cainele afara.

        Si cainele, cu usa inchisa, dincolo, cu usa afara, astia erau inauntru si a inceput sa zgarie cainele usa si a inceput sa loveasca in usa. Era prima data cand era despartit de stapan.

         La care, fratele muribund, stand in pat, a spus: „Auzi, pastore, nu-s oare si eu ca el? Nu stiu ce este dincolo de usa, ce ma asteapta,  dincolo de usa aceea. Dar stiu un singur lucru. Stiu ca Stapanul e dincolo. Nu stiu cum e locul acela in care stau, dar ca si cainele meu, zgarii pe usa asta, stiu doar ca dincolo de usa e stapanul.”

        Nu stim foarte multe lucruri despre cer. Stim ca-i permanent, stim ca-i real, dar cel mai frumos lucru este ca Isus e acolo. Dupa usa e Isus.  Si daca e Domnul dupa usa, nici nu ne mai prea intereseaza  cum este acolo. Daca e cu Isus, inseamna ca e bine. Acesta este un lucru important.