„Cei ce vor merge pe Calea cea sfântă, chiar şi cei fără minte, nu vor putea să se rătăcească". (Isaia 35:8)

    În Isaia 35 este vorba de o cale numită: „calea sfântă." Este vorba desigur despre poporul Israel, dar se poate spune că gândurile din acest capitol au valabilitate şi pentru zilele noastre. De multe ori facem constatarea că unii fraţi şi surori care îşi deschid inima pentru lucrarea lui Dumnezeu şi cred lămurit în El, sunt mai înaintaţi în cunoştinţă duhovnicească decât unii care, am zice noi, sunt mai avansaţi în ce priveşte pregătirea. Experienţa în această direcţie este adeverită de Cuvântul lui Dumnezeu, care spune: „Te laud Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, Te laud, pentru că aşa ai găsit Tu cu cale."

  Ce bine ar fi dacă noi am cugeta mai mult asupra acestei exprimări: „pruncilor." Cei care sunt convinşi că le trebuie şi le este necesară învăţătura, sunt bucuroşi şi mulţumiţi pentru tot ce le dă Dumnezeu, iar El răsplăteşte şi îi binecuvântează pe copiii Lui care vin cu o asemenea credinţă. Ceilalţi, în mândria lor care se cred atotcunoscători, se depărtează de drumul care duce la adevărata înţelepciune. Domnul Însuşi aduce într-o zi pe un copilaş în mijlocul ucenicilor şi le spune: „Adevărat vă spun că dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în împărăţia cerurilor." Să ne străduim aşa cum face un copilaş micuţ şi să dăm ascultare numai Cuvântului lui Dumnezeu. Acesta este drumul pe care ne poate călăuzi Duhul Sfânt pentru a deveni slujitori ai lui Dumnezeu, pregătiţi de El pentru orice lucrare bună.   

   Omului firesc i-ar plăcea mai bine să lucreze în public, decât să înveţe în taină; i-ar plăcea mai degrabă să fie plin de slava oamenilor, decât să fie smerit sub mâna lui Dumnezeu.