„Sufletul binefăcător va fi săturat". (Proverbe 11:25)

   Pentru a vedea sufletul meu propăşind, nu trebuie să strâng averi, ci să fac parte din ele celor săraci. Drumul spre comorile din lume este economia împinsă până la zgârcenie; dar calea lui Dumnezeu e cu totul deosebită. Cuvântul ne învaţă că cine împarte cu altul bunurile sale trecătoare, le înmulţeşte; iar cine le strânge pentru sine, va duce lipsă. A da este, deci, mijlocul de lucru izvorât din credinţă. Să ne dorim deci această experienţă, şi vom vedea că după lărgirea inimii noastre, vom avea din belşug pentru nevoile noastre.

   Potrivit făgăduinţei lui Dumnezeu, ”voi fi săturat şi îngrăşat”. Să nu ne gândim că aceasta se va întâmpla în   aşa fel ca să împiedice înaintarea mea pe cale, adică înaintarea duhovnicească. Căutând să trăiesc în lux, fiind la fel cu cei din lume, aceasta ar dăuna inimii mele. Îmi va ajunge deci să am cu ce mă hrăni şi să am ce îmbrăca pentru a fi sănătos.

   Totuşi este o supraabundenţă în care doresc mult, să fiu supus voii lui Dumnezeu şi binevoitor faţă de oameni, făcându-le parte de harurile duhovniceşti cu care am fost îmbogăţit. Primindu-le în dar, le voi împărţi ca dar, mergând astfel pe urmele Mântuitorului meu, care S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.