- Iacov 5:16 Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.
"Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit." (Iacov 5:16)
Pe la anul 160 A.D. (după Hristos) împăratul roman, Marcus Aurelius a lansat o campanie militară în Germania. La un moment dat, s-a aflat complet înconjurat de aproape un milion de barbari, duşmani care au procedat la tăierea sursei de apă. Realizînd situaţia desnădăjduită în care se afla, a povestit următoarele în jurnalul său zilnic: "Am început imediat să mă rog dumnezeilor din ţara mea, dar fiind nebăgat în seamă de ei, am recurs Ia aceia dintre noi care se numesc creştini". În disperare lui, i-a rugat să se roage pentru izbăvirea din această situaţie disperată.
În cuvinte care ne amintesc de Ilie pe vîrful muntelui Carmel, împăratul roman în mod dramatic a arătat puterea creştinilor în rugăciune: "Aruncîndu-se ei înşişi la pămînt, s-au rugat nu numai pentru mine, dar şi pentru întreaga armată, ca să fim izbăviţi de această lipsă de apă. Fuseserăm cinci zile fără apă. Odată cu aruncarea lor cu feţele la pămînt şi cu rugăciunea care o făceau Dumnezeului lor, un Dumnezeu, de care eu nu am cunoştinţă, a turnat apă din cer peste noi; dar peste vrăşmaşii din jurul nostru a venit o grindină care nu le putea potoli setea. Imediat toţi am recunoscut prezenţa lui Dumnezeu care răspunde la rugăciune". Pe baza faptului că el însuşi a fost martor la acest miraculos răspuns la rugăciune, Marcus Aurelius a dat un decret care să fie citit în toată Roma, interzieîndu-se prigonirea creştinilor. Deşt necredincios. Marcus Aurelius a ajuns să afle nu numai că rugăciunea fierbinte a celui neprihănit are mare putere, dar şi că noi creştinii avem un Dumnezeu care răspunde la rugăciune.
Dacă un împărat păgîn a ajuns la această convingere, cu cît mai mult noi, care nu numai că avem un astfel de Dumnezeu, dar sîntem chiar copiii Lui, ar trebui să alergăm la rugăciune pentru toate problemele şi situaţiile în care ne găsim fiind deplin încredinţaţi nu numai că El poate, dar şi vrea să ne ajute. "Cheamă-Mă în ziua necazului şi Eu te voi izbăvi iar tu Mă vei proslăvi"! (Ps. 50:15).