EDITORIAL - TATAL NOSTRU

“…Caci a Ta este imparatia si puterea si slava in veci. Amin !”
Matei 6: 13

Rugaciunea Tatal nostru se incheie in cel mai frumos mod cu putinta. Dumnezeu Tatal primeste recunoastere si pentru imparatie, si pentru putere, si pentru slava. Toate acestea fiind valabile in veci de veci, au de- a face cu fiinta lui Dumnezeu care se deosebeste de orice om, tocmai prin atributele Sale. Noi, ca oameni, avem singurul drept sa I le recunoastem.
Dupa cum inceputul acestei rugaciuni este legat de Dumnezeu, tot asa si sfarsitul ei este referitor la Dumnezeu. Da, incepem sa ne rugam cu Dumnezeu in minte si sfarsim tot cu El. Il glorificam la inceput si Il binecuvantam la sfarsit, fara a face din lucrul acesta un sablon sau un stereotip, ci o marturisire sincera si profunda ca din El si pentru El sunt toate lucrurile.
Noi trebuie sa recunoastem ca a Lui este imparatia !
El are drept sa domneasca si tot El poseda poporul si teritoriul peste care sa domneasca. Inca din vechime, israelitii inspirati de Duhul Sfant spuneau ca Dumnezeu imparateste si chiar se detasau de celelalte popoare prin faptul ca au un asemenea Imparat. Domnul Isus a facut posibila intrarea in Imparatia lui Dumnezeu si pentru noi neamurile. Facem parte in mod voluntar din Imparatia Lui si vrem sa traim in conformitate cu legile si poruncile imparatiei. Nimeni si nimic nu va putea sa- I ia lui Dumnezeu dreptul acesta de a imparati, pentru ca El este autoritatea suprema care ingaduie existenta altor imparatii si altor imparati. Deci, cineva mai presus de El nu exista. El are o imparatie fara frontiere omenesti si fara mijloace omenesti de a o pastra in functiune. Imparatia este a Lui, iar noi suntem din dragoste supusii Lui !
Noi trebuie sa credem ca a Lui este puterea !
Nu vorbim despre o putere de factura omeneasca, data de influenta, bani sau chiar aspect fizic. Cand ne gandim la puterea lui Dumnezeu, noi trebuie sa avem in vedere acele dimensiuni si acele trasaturi care niciodata nu pot fi intalnite la vreun om. Puterea Lui este unica ! El a avut puterea sa faca lumea din nimic, El a avut puterea sa- I hraneasca pe evrei cu mancare venita din cer si cu apa scoasa din stanca, El a avut puterea sa- i improprietareze pe israeliti cu o tara unde curgea lapte si miere, El a avut puterea sa- L intrupeze pe Domnul Isus si apoi sa- L dea la moarte pentru vina pacatelor intregii omeniri. Asta da putere ! Cine a mai facut lucrari de felul acesta ? Nimeni, categoric nimeni ! In fata un asemenea realitati noi trebuie sa ne umilim si sa ne fie teama de un asemenea Dumnezeu.
Noi trebuie sa marturisim ca a Lui este slava !
Dupa toate lucrurile care le stim despre El, nu este o atitudine mai corecta decat aceasta: Tu Doamne, este vrednic sa primesti toata slava si toata cinstea. Slava Lui este un efect meritat pentru tot ceea ce este si tot ceea ce face. Faptul ca cineva nu I- o da, asta nu inseamna ca El nu o are. Este doar o lipsa de recunoastere, dar slava ramane. In marturisirea slavei Sale noi cantam, ne rugam, predicam, fara a cauta ceva pentru noi. Cand vom cauta ceva pentru noi, deja am luat din ce- I revine Lui. Din aceasta cauza se impune pentru fiecare dintre noi o masura de precautie pentru toate momentele din viata noastra cand credem ca am reusit ceva si suntem foarte gata sa ne atribuim merite si elogii. De fapt, noi suntem doar monitoare ale harului Sau pentu noi. Sa- I dam slava neconditionat pentru ca este numai a Lui.
Orice rugaciune trebuie sa se incheie in adorare la adresa Lui. Finalul acestei rugaciuni poate fi un model pentru noi. Sa meditam si sa ne inspiram din continutul bogat al acestei rugaciuni.
Pastor Ioan Cocirteu