"Dar Ştefan, plin de Duhul Sfint, şi-a pironit ochii spre cer a văzut slava lui Dumenzeu şi pe Isus stînd în picioare la dreapta lui Dumnezeu." (Fapte 7:55)

   Este imposibil să citim cuvintele acestea şi să nu vedem efectul puternic produs asupra lui Ştefan de Obiectul care a umplut viziunea sufletului său. El s-a uitat sus spre cer şi a văzut pe Domnul Isus. Pămîntul l-a lepădat pe el cum L-a lepădat şi pe Domnul lui; dar cerul i s-a deschis şi privind în sus, el a prins cîteva din razele de slavă care străluceau pe faţa Domnului său înviat; şi nu numai că le-a prins, dar le-a reflectat înapoi asupra întunericului moral care îl înconjura şi asupra ucigaşilor lui. Figura lui radia de lumina slavei în care avea să intre. Vedem în Ştefan un om care reflectă slava Domnului Hristos într-un fel foarte real. El nu numai că vorbea despre slavă, dar o şi reflecta. Noi putem vorbi mult despre slava cerească în timp ce căile noastre din punct de vedere practic sînt oricum, numai cereşti nu. Dar cu Ştefan n-a fost aşa. El a fost o oglindă vie în care oamenii puteau să vadă reflectînd slava. Şi cu noi să nu fie la fel? Dar este aşa? Sîntem noi aşa de absorbiţi de Domnul nostru înviat încît semenii noştri, aceia cu care ne întîlnim dela o zi la alta, să poată vedea chipul Lui reflectat în caracterele noastre, în obiceiurile şi duhul nostru, în felul nostru de viaţă? Vai! N-am putea spune prea mult în privinţa aceasta. Cel puţin însă, putem spune că avem o adâncă dorinţă de a fi ocupaţi cu Domnul Hristos, încît harul Lui scump să poată străluci în noi spre slava Numelui Său. Dumnezeu să ne dea în marea lui îndurare, ca ochii noştrii să fie atît de fixaţi la Domnnul Isus pentru ca şi noi să putem, într-o oarecare măsură să reflectăm slava Lui şi astfel să răspîndim măcar cîteva raze firave a slavei Lui în întunericul din jurul nostru

   Este minunat de reţinut faptul că Ştefan L-a văzut pe Domnul Isus stînd în picioare la dreapta lui Dumnezeu, pentru că în toate locurile unde se vorbeşte despre prezenţa Lui lîngă Dumnezeu, El stă jos (pe tron negreşit). În cazul acesta însă El S-a ridicat în picioare onorînd astfel pe Ştefan care îşi dădea viaţa pentru El.