DIN PRIETENI ÎN DUȘMANI
"Calcă rar în casa aproapelui tău, ca să nu se sature de tine și să te urască." Proverbe 25: 17
Ati vazut vreodată asa ceva ? Da, intr-adevar, e ceva foarte des întâlnit. N-am vrea sa fie valabil cu noi, dar cred ca am pățit-o.
Cum se ajunge aici ? O știm atât de bine. Se începe frumos, se continua fără limite și se sfârșește în ura. Nu ar trebui sa fie asa, dar se întâmplă.
Personal înțeleg de aici, ca sunt câteva cauze ale acestei situații, cauze care pot fi evitate de fiecare dintre noi.
1. Suprasolicitarea relației de prietenie.
Ea este frumoasa atâta vreme cât se desfășoară în limitele ei. Ca timp, ca așteptări, ca investiție trebuie sa fie un echilibru și un discernământ cat se poate de pronunțat.
2. Interesele de conjunctura.
Ceva de genul..."putem rezolva ceva impreuna", "facem asta pentru mine acum, facem cealaltă pentru tine atunci". Numai ca nu iasă intotdeauna "tardelasul" acesta. Lecția este aceea de a nu inventa prietenii artificiale pentru rezolvarea unor interese personale sau de grup.
3. Lipsa de transparenta și loialitate.
Prietenia implica un anumit fel de credincioșie. Poate printr-un soi de toleranta, încălcarea acestei legi mai este trecuta cu vederea, dar nu prea mult. Trebuie clădit cu materiale de calitate care rezista la proba timpului.
4. Permisivitatea intre granițele prieteniei.
Într-un grai popular, cineva a spus asa: "...doară prietenia nu-i țigănie..." Abuzul nu are ce cauta aici. Seriozitatea acestei relații este data de cat de bine știm sa ne respectam unii pe alții. Apropieri nepermise nasc dușmanii prescrise !
Dragi prieteni, să ne ferim de a ajunge duşmani. Ţine foarte mult de noi. Să prețuim ce avem și să condamnăm ce se poate întâmpla !
Har de sus !
Pastor Ioan Cocirteu