Dragostea
“Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea,…”Galateni 5: 22

Cand Duhul Sfant isi face lucrarea intr- un om, se intampla acolo miracole dumnezeiesti. Natura veche este schimbata cu una noua, inclinatiile vechi sunt eradicate si lucram cu daruri duhovnicesti, iar roadele noastre sunt roade provenite din trasaturile lui Dumnezeu. Numai Dumnezeu este desavarsit in dragoste, in bunatate, in credinciosie, in indelunga rabdare. Asadar, dupa modelul Lui, incercam sa rodim si noi.
Roada Duhului Sfant ne face remarcabili, ea ne evidentiaza ca fiind cu adevarat oameni din familia lui Dumnezeu. Cine este din Dumnezeu rodeste, cine nu rodeste nu este din Dumnezeu. Bineinteles, vorbim de roada neprihanirii.
Primul rod prezentat de apostolul Pavel este dragostea. Inspirat fiind de Duhul Sfant, aseaza dragostea pe pozitie de superioritate. Ce este dragostea ? Cum poate fi definita in lumina Sfintei Scripturi ?
Mai intai, ea trebuie vazuta ca un sentiment duhovnicesc.
Ce inseamna lucrul acesta ? Orice om se naste cu capacitatea aceasta de a iubi. Da, este potentialul si resursa noastra nativa. Toti oamenii, prin nastere, isi dezvolta mai mult sau mai putin puterea de a iubi. Numai ca, atunci cand ne schimba Dumnezeu dragostea noastra capata valente si dimensiuni noi. Noi nu iubim doar cand suntem iubiti, ci si atunci cand suntem urati. Noi nu iubim doar declarativ, ci o facem chiar si prin jertfa. Noi nu iubim doar intr-o dimensiune a carnii, ci si intr-o maniera cristica. De aceea, ceea ce face diferenta intre obisnuitul sentiment al dragostei trupesti si sentimentul duhovnicesc este tocmai schimbarea radicala produsa in noi. Ce minunat este sa stii ca a amplificat Dumnezeu dragostea in pacatosul mantuit.
In al doilea rand, ea trebuie vazuta si ca o motivatie desavarsita.
Spunea apostolul Pavel in 1 Corinteni 16: 14: “Tot ce faceti, sa fie facut cu dragoste.” Ea trebuie sa fie forta care declanseaza tot ce vrem sa facem, sa spunem, sa gandim. Numai atunci parcursul nostru bun de altfel, va fi primit. Sa putem iubi ce facem si sa putem iubi pe cei carora le facem. In aceasta ecuatie spirituala, necunoscuta este partea motivationala a fiecaruia dintre noi care trebuie sa fie pusa sub analiza Cuvantului lui Dumnezeu si a Duhului Sfant. Odata ce este corectata potrivit standardelor lui Dumnezeu, vom fi primiti in partea vazuta a lucrului nostru.
In al treilea rand, ea trebuie vazuta si ca o declaratie tacuta.
Iubind noi declaram, marturisim in favoarea noastra si a lui Dumnezeu. Mantuitorul spunea ca “…prin aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei…” Aproape ca nu ni se cere sa strigam in gura mare ca suntem ai Domnului, doar trebuie sa iubim si va fi deajuns. Dar si asta, uneori este atat de greu de facut. E lupta cu orgoliul personal, cu ambitiile de tot felul, poate chiar cu duhul de revansa in fire….si uite asa pierdem in angajamentul nostru de a castiga lumea pentru Hristos. A pune la punct relatii de dragoste pentru propria ta viata, inseamna a fi cu mult inaintea altora. Stiti de ce ? Pentru ca cei mai multi urasc ! Doamne, ai mila de noi si toarna din dragostea Ta in fiecare dintre noi.
Fratii mei, suntem doar atat cat iubim. Iubim putin, putin suntem. Iubim mult, mult suntem !

Pastor Ioan Cocirteu